Cea mai recentă carte a Părintelui Ion Buga: „Carantania și Ghetsimani. Cele patru ispitiri ale lui Iisus și ale umanității”

Proaspăt ieșit din tipar, volumul „Carantania și Ghetsimani” semnat de Părintele Ion Buga (Editura Sf. Gheorghe-Vechi, București, 2012) însumează o serie de reflecții teologice provocate de episoadele evanghelice ale ispitirii Mântuitorului. Aceste meditații pascale nu sunt lipsite totuși de zbaterile specifice unui travaliu teologic de anvergură. Părintele Ion Buga este o personalitate teologică bine conturată, iar această carte va fi, cu siguranță, bine primită de ucenicii dânsului și nu numai.

Pr. Ion Buga: Carantania și Ghetsimani: Cele patru ispitiri ale lui Iisus și ale umanității
Pr. Ion Buga: Carantania și Ghetsimani: Cele patru ispitiri ale lui Iisus și ale umanității

Primul volum apărut după revenirea Părintelui Buga în țară, „Carantania și Ghetsimani” se înscrie într-un șir de noi apariții editoriale, din care unele se anunță de impact. A fost conceput în insula Creta, în vecinătatea mării cu irizări de turcoaz și a cerului liber. Sunt pagini scrise febril și liber, cu mintea ațintită la Cruce dar și la Înviere… Citind această carte ai mereu senzația că asiști la un spectacol de un dramatism înfricoșător, dacă n-ar fi în același timp sublim. Ceea ce seduce la tot pasul e mersul „din abis în abis” al unei gândiri însetate de clarificare și edificare. Concluziile însă nu sunt niciodată definitive, ci simple puncte de reper, popasuri de unde poți să pleci din nou la drum, după ce ți-ai tras o clipă sufletul… Iar asta face frumusețea lecturii!

Alexandru Valentin CRĂCIUN

(…) Iisus, prin răspunsul dat celor trei ispitiri, toate trei urmărind aceeaşi perversitate: autonomizarea, şi a Omului (Adam) şi a Fiului (Iisus), salvează unicitatea indiscutabilă a Sursei, a Cauzei, Monarhia Tatălui. Dacă El nu este Dumnezeu în Tatăl, un alt chip al Dumnezeirii nu-L interesează, fiindcă în afara Tatălui ar însemna să fie un Dumnezeu de sine stătător, un alt Dumnezeu, iar acolo unde sunt doi Dumnezei, nu există niciunul. Această tendinţă egalitaristă la nivel de Dumnezeu este exprimată în situaţia îngerului căzut – „fecior al dimineţii” (Is. 14,12) iar în eshaton, de către antihrist, „fiul pieirii, potrivnicul care se va înălţa mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau se cinsteşte cu închinare; aşa încât să şadă el în Biserica lui Dumnezeu, arătându-se pe sine cum că ar fi el Dumnezeu” (2 Tes. 2,4). Dacă Iisus ar fi acceptat provocarea (aşa cum s-a întâmplat cu Adam), ar fi mers împotriva Tatălui, n-ar mai fi fost „Hristosul Dumnezeului celui viu” (Mt.16,16), ci anticrist, ascultând nu de Tatăl Adevărului, ci de tatăl minciunii, diavolul, primul care „tăgăduieşte pe Tatăl” (1 In. 2,22). Pr. Prof. Ion Buga: „Carantania și Ghetsimani. Cele patru ispitiri ale lui Iisus și ale umanității” (Editura Sf. Gheorghe-Vechi, București, 2012, pp. 15-16).

Anunțuri

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s