O vizită la maestrul Sorin Dumitrescu

Unul din motivele pentru care am reuşit să-mi păstrez intact interesul pentru teologie în aceşti trei ani (deocamdată) de Facultate se datoreşte faptului că am întâlnit (din nefericire dincolo de zidurile Facultăţii…) nişte personalităţi providenţiale pentru care demersul teologic reprezintă o luptă permanentă cu îngerul (cf. Gen. 32, 24-32), iar nu o ancorare necondiţionată în nişte certitudini gata-făcute. Din această categorie de spirite face parte şi Sorin Dumitrescu – unul dintre cei mai avizaţi iconologi contemporani. Deoarece nu mai predă la catedra de la Bellearte (de unde a fost pensionat forţat) maestrul ne-a primit – pe subsemnatul şi pe câţiva prieteni de la Teologie (pentru conformitate: Florin Ganea, Florin Duţu, Dragoş Predescu), în atelierul său din strada Ştefan Mihăileanu. Vizita noastră a avut loc chiar în Ajunul Crăciunului. A urmat un discurs deconcertant şi acaparator, în care bucuria se împletea cu neliniştea, iritarea cu resemnarea, speranţa cu nostalgia. (Ceea ce a făcut ca intervenţiile „auditorilor” să fie cu totul nesemnificative.) Aş prefera să reţin aici doar câteva mărturisiri care au o valoare – aş spune – testamentară. Le transcriu cu responsabilitate şi cu speranţa că măcar o parte dintre reperele pe care maestrul ni le-a revelat de-a lungul vremii îşi vor găsi cândva ecoul în cugetarea noastră teologică.

Sorin Dumitrescu
Sorin Dumitrescu

„Domnilor, ceea ce vreau să vă spun în acest sfârşit de an, în care trebuie să facem efortul de a rămâne oarecum în lume, dar a nu ne obosi cu grijile ei (eu o spun, care mă chinui cel mai tare!), este că trebuie să înţelegem un fenomen. Dumneavoastră trebuie să faceţi efortul de a institui în cugetele şi în simţirea dumneavoastră creştinismul iconic. E cel mai important lucru pe care îl aveţi de făcut. Restul e [pierdere de vreme]. Şi de a-l răspândi. Cu puterea apostolatului! Aşa cum v-am spus şi la cursuri cu voce oarecum scăzută, fiindcă e greu să mă înţelegeţi. Sunteţi extraordinar de «în urmă» vizual. Un creştin trebuie să fie mai experimentat vizual decât De Marco [critic de artă contemporan]. Fiindcă cine are icoana are toată arta la îndemână! Altminteri n-are [nici] icoana. Zice el c-o are, dar… Sunteţi tineri şi cu putere extraordinară. Eu mă prăbuşesc în bătrâneţe, tocmai când mă simt mai… orientat! Asta e cerinţa, n-am încotro. Şi ţineţi cont de ce vă spun. Fiindcă lucrarea Duhului Sfânt a trecut în zona artei laice, demult. Continuă şi în Biserică, într-un mod… straniu. Sunt incapabil să-l citesc acum. Fiindcă dispreţuiesc total modul în care se pictează bisericile, cu laptopul… Ştiţi cum e pictura cu laptop? În laptop ai sfinţi şi evenimente, din toate epocile. Că nu ştii ce vrea beneficiarul… şi lui îi iei banii! Ai de toate în proiectul ăla… «Părinte, ce Sf. Dimitrie vreţi să vă fac?» «Arată-mi!… Păi, uite ăsta îmi convine!» Pac! Şi [pictorul] umple spaţiile, nu mai face treceri, ca să iasă ideea că e terminat… Nişte tertipuri ordinare! Eu vreau să fac un film [despre asta] şi să i-l trimit Patriarhului. […]

Patriarhul şi ceilalţi trebuie să ştie, e datoria noastră bisericească să le spunem! Lucrul este extraordinar de important. Istoric, în primul rând. Ioan Gură de Aur zice în Omiliile la Evanghelia după Matei, când comentează pasajul: «Oricine e stăpân al casei, scoate din vistierie lucruri vechi şi noi». Ioan Gură de Aur face o hermeneutică extraordinară, care a rămas. A fost preluată şi religiozificată. Ce înseamnă asta? Religiozificarea înseamnă multe lucruri proaste. Unul dintre ele este reducţionismul eclezial. Nu ecleziologic, că acela e bun; reducţionism eclezial. Ce zice Sf. Ioan Gură de Aur? «Cine are bună stăpânire a Scripturilor, zice, scoate şi lucruri vechi şi noi, adică şi din Vechiul şi din Noul Testament. Nu alege între ele, ci le pune să lucreze pe amândouă». Dreptu-i. Poate Domnul se referea şi la asta. Domnul [însă] se referea ca un Dumnezeu, la tot ce a fost, este şi va fi. Eu spun aşa: prin icoană devii stăpân al casei… Adică văd şi ce este comun lui Brâncuşi, şi ce aparţine primului mileniu bisericesc. Pentru mine stau la aceeaşi masă! Nu e doar o chestiune de intuiţie ci de atitudine! Aşa mi-am dat seama că Răsăritul creştin s-a cam molipsit de la catolici. A religiozificat şi el creştinismul, dar într-o mult mai mică măsură.

Asta nu se poate demonstra decât cu imaginea. Iar imaginile trebuie făcute cât mai explicite. Ce se întâmplă? În mod normal asta ar trebui să se facă la Facultatea de Teologie; iar preoţii, când ies de acolo, să cunoască strategiile prin care să vorbească cu sinaxele, să fie instruiţi să facă în parohiile lor acest lucru, printre altele. Nu doar administraţie cretină, până la uzură psihică… Se va petrece curând o conjuncţie extraordinară între creaţia laică – nu toată!, nu vorbesc de tot peisajul – şi cea bisericeasacă. Acestea două îşi vor da mâna şi vor crea o unitate productivă. În momentul de faţă ele se exclud. Tot ce se face acum în Biserică este ceva care nu are de-a face cu creaţia laică. Iar tot ce se face în creaţia laică urăşte ce se face în Biserică. Această unitate o numesc eu cultura Duhului Sfânt. Dacă mâine mor, voi ştiţi de la mine de ea! Asta nu înseamnă că… dar ştiţi! Nu mai puteţi spune «n-am auzit»!

Creaţia Duhului Sfânt apropie cultura de Biserică foarte, foarte mult. Care va fi evoluţia? Nu ştiu. Dar cred că se va petrece în preajma trecerii la Împărăţie. Din anumite puncte de vedere, Stăniloae are dreptate când spune că, în preajma apropierii Împărăţiei vor apare realizări, percepţii teologice mai înalte decât cele de la începuturi. Stăniloae le numeşte «puieţi ai Împărăţiei». Eu întrevăd cum poate să se întâmple aşa ceva. Simplul fapt că discuţi icoana din perspectiva artei laice, deschide din nou orizontul care până acum stătea închis. Nu ştiu ce se va întâmpla… Nici nu mă sforţez să aflu ce se va întâmpla. Eu ştiu însă un singur lucru: că modul cum se pictează la ora actuală în Biserică, mod care e considerat «Tradiţie», şi pentru care mulţi sunt în stare să-şi dea viaţa, este un «ifos» al unui timp… Pictura bisericească, modul de a compune bisericile este baroc. Barocul produce eflorescenţe de forme, vomită în delir forme, forme cu care acoperă totul… Nu mai rămâne [liber] niciun locşor, în aşa fel încât, când vezi o bazilică latină din secolele III-IV [ți se spune]: «Ce, eşti înapoiat?»

Trebuie să mergeţi la Torcello, să vedeţi şi dumneavoastră pe Maica Domnului cu pruncul, secolul XIII, singură într-o absidă, care e numai aur! Ce domnule, aia e înapoiată? «Dar, unde sunt îngerii, arhanghelii?» /râde/ Păi, nu e Maica Domnului «mai presus decât îngerii»?! […] Şi e o foşgăială de îngeri în aurul acela!! Palpită totul. Rar vezi aşa ceva. Toate astea s-au distrus într-o cantitate enormă, în timpul iconoclasmului, de către împăraţi. După iconoclasm, puterea a luat-o Biserica. Pentru că până atunci, arta bizantină a fost opera Imperiului. Imperiul avea şcoli, avea artişti, avea de toate. Când s-a damblagit, sigur, a luat-o spre iconoclasm, spre modéle islamice. Dar până atunci [arta] a avut o calitate excepţională. Se poate vedea la Mănăstirea de pe Sinai! Aceea a rămas, că era prea departe. Şi nu au ajuns pe acolo… În clipa în care [iconoclasmul] a intrat în mrejele Bisericii, s-a terminat. Au murit călugări mulţi, patriarhi au fost exilaţi, lucruri groaznice. Şi de atunci până astăzi, şcoala [de iconografie bisericească] e de un penibil absolut. […] Asta voiam să vă spun”.

A consemnat:
Alexandru Valentin Crăciun & FRIENDS

Foto: http://corortodox.blogspot.ro/

Anunțuri

4 comentarii

  1. Ma bucur sa te regasec pe blog, Alexandru. Mai mult ma bucura gandurile şi experientele tale pe care cu fineţe ni le impartasesti, caci prin mijlocirea ta percepem stânci ale teologiei româneşti! Felicitari! Cristina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s