Exerciţii de răstignire a minţii: „Condamnaţi la înviere” (Pr. prof. Ion Buga, Editura Sf. Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 2013)

Părintele profesor Ion Buga face parte din acea categorie de spirite pentru care, între gândire şi viaţă, între operă şi biografie nu există nicio ruptură semnificativă. Tot ceea ce se reflectă în operă a fost în prealabil cucerit pe cont – şi risc – propriu, ceea ce reclamă din partea cititorului („ipocritului cititor” cum îi spunea Baudelaire), onestitatea lecturii. O lectură funciar incomodă, de vreme ce trăsătura fundamentală a personalităţii Părintelui Buga este acea parrhésia (gr. „vorbire cu îndrăznire”, francheţe), charismă profetică şi apostolică ce nu are nicio legătură cu afirmarea orgolioasă de sine, fiind, dimpotrivă, o generoasă mistuire de sine (un „holocaust interior”). Accentele dramatice ale acestei sincerităţi împinse la paroxism sunt, ce-i drept, uşor atenuate în opera scrisă, din pricina şlefuirii stilistice şi a unei acute conştiinţe critice.

Afiș lansare volum Condamnați la înviere
Afiș lansare volum Condamnați la înviere

„Condamnaţi la înviere”, cel mai recent volum semnat de Părintele Ion Buga, ne poartă pe muchea foarte ascuţită care separă sensurile mântuitoare – şi în acelaşi timp suprem paradoxale – ale Crucii şi Învierii, de deviaţiile de tot soiul – unele chiar cu iz „teologic”. Crucea-Înviere constituie, în opinia autorului, un binom ireductibil, de vreme ce crucea fără înviere e doar o formă (rafinată) de autotortură (exemplele abundă în carte), iar învierea fără cruce reprezintă cel mai pervers (şi mai găunos) triumfalism.

Printre cele mai frumoase pagini ale cărţii, se numără cele dedicate simbolisticii spicului de grâu – chip al Creaţiei, al Bisericii, al Treimii –, valenţe nebănuite şi aproape neverosimile la prima lectură, totuşi perfect coerente în logica „cea mai presus de minte” a minunii. De altfel, Părintele Ion Buga sesizează minunea cu predilecţie acolo unde te-ai aştepta mai puţin, fiindcă (meta)logica autorului urmăreşte sensurile ultime – de aceea minunate – ale cuvintelor, lucrurilor, evenimentelor… Paginile despre moartea lui Iisus reuşesc, la rândul lor, să arunce o lumină nouă, profund teologică, asupra subiectului: „Cheia morţii lui Iisus se află în acel ultim pahar oferit de sutaşul care îl supraveghea în timpul agoniei de pe Golgota. Acel pahar al iubirii a fost fulgerul morţii căruia El i-a hotărât momentul desăvârşit, pentru a se împlini Scriptura”. „Condamnaţi la înviere”, adună – sub un titlu declarat antinomic – o seamă de „exerciţii de răstignire a minţii”, inevitabile pentru cei care vor să treacă dincolo de „catapeteasma” înţelesurilor familiare ale unor evenimente minunate din istoria mântuirii. Volumul urmează a fi lansat, prin bunăvoinţa Părintelui Claudiu Băzăvan, în data de 18 iulie, la Ploieşti. Vă aşteptăm!

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s