Etichete

,

Am trecut această viaţă / Cu părută bunătate / Dar cu multă răutate!

Epitaful Părintelui Ilie

 

„Unui fanatic îi lipseşte întotdeauna ceva: când mintea, când inima. Înflăcăratul însă, e totdeauna un om întreg”, afirma Sf. Nicolae Velimirovici, vrând să deosebească râvna adevărată de fanatism. Altfel spus, orice flacără interioară care nu transfigurează fiinţa în întregime, e doar un foc care fumegă. Numai sfântul devine în întregime „rug aprins”! Un astfel de om-flacără a fost şi Cuviosul Ieromonah Ilie de la Cernica (1909-1997), pe numele de mirean Iorgu Cioruţă. În ce mă priveşte, n-aş putea să mi-l amintesc altfel decât într-o continuă mistuire de sine. „Eu nu mai trăiesc pentru mine, ci pentru ceilalţi”, era deviza vieţii lui, şi cea mai onestă autocaracterizare…

Părintele Ilie Cioruță (1909-1997)

Părintele Ilie Cioruță (1909-1997)

Unui asemenea om e greu să-i „creionezi” portretul. Un singur volum (publicat la Mănăstirea Dervent) a încercat să adune câteva cuvinte şi fapte memorabile dintr-o biografie zbuciumată. Dar, pentru cine l-a cunoscut personal, e ca o picătură într-un ocean! Şi totuşi: dacă portretul „istoric” al Părintelui Ilie e mai greu de realizat, nu acelaşi lucru se poate spune despre icoana lui! Unul din fiii săi duhovniceşti (cu care avem bucuria de a fi prieteni), a acceptat acest pariu, încercând să-i schiţeze „portretul doxologic” în slujba de canon şi acatist, din care reproducem aici câteva fragmente. Se dovedeşte, astfel, că icoana (imnografică, doxologică), poate surprinde chipul sfinţeniei unui om mai fidel chiar decât o biografie. Cuviosul Ilie Cernicanul face deja parte din „Patericul românesc”. Iar de la „Pateric” la „Sinaxar”, nu mai e decât un pas. Pe care noi, cei care l-am cunoscut în această viaţă, îl vom parcurge cântând!

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Foto: © Ziarul Lumina

………………………………………………………………………………………………..

 

Slujba Cuviosului Părintelui nostru Ilie Cioruţă de la Mănăstirea Cernica

 

        

La Vecernie

Glas 4

„Cel ce ai fost chemat…”

Toată săptămâna posteai, Preacuvioase, Sfântului Ierarh Calinic următor fiind, cu ochii sufletului aţintiţi spre Pomul Vieţii. Şi pătrunzându-te cu săgeţile dragostei de Dumnezeu, cerul în inimă l-ai pogorât, înţeleptule, Sfinte Ilie. Şi aşa chip de icoană te-ai făcut prin care şi noi primim ajutor, şi luminarea cea de sus luăm, noi nevrednicii robii tăi, iubitorule de Dumnezeu (de două ori).

Ca un sărac plin de dragoste frăţească Maicii Domnului i-ai urmat în smerenie. Şi ca un înger al Domnului haină de preot purtai cu cinste, preafericite, floare a smereniei ce se adapă cu pocăinţa făcându-te, preacuvioase. Pentru aceasta mulţi dintre credincioşi s-au cucerit de înţelepciunea ta, şi ale tale învăţături citind, curăţia credinţei au primit-o, închinându-se.

La Stihoavnă

Glas 4

„Ca pe un viteaz între mucenici…”

Pentru fiii duhovniceşti, Cuvioase Ilie, îţi puneai şi sufletul şi trupul tău, multe ispite diavoleşti răbdând, fericitule, ca să-i naşti întru Hristos. Căci pe toţi îi iubeai la fel, isihastule, şi în focul iubirii îi zoreai ca să petreacă cu credinţă, de Dumnezeu iubitorule!

Canonul Cuviosului Ilie de la Mănăstirea Cernica

 

Cântarea I

Glas 6

Stih: Sfinte Ilie roagă-te pentru noi!

Născut şi crescut în Dobrogea, pe Domnul Hristos, Sfinte Cuvioase, din tinereţe cu dor L-ai iubit. Şi lumina harului de la sfântul botez ai păstrat-o în inimă.

Revărsat-ai harul cel de sus prin mâinile cele sfinte ale tale peste poporul cel deznădăjduit. Şi ca un apostol al iubirii nebune pentru oameni te-ai arătat.

Slavă…

Cu ungerea harului de sus, Părinte, străluceai ca un apostol, încât şi mulţi din popor te-au urmat, ca de mirul cel sfinţit al virtuţilor tale să se împărtăşească.

Şi acum…

Nu e cu putinţă a-L vedea pe Dumnezeu, ci prin tine, Preacurată, S-a arătat Cuvântul întrupat, Cel pe Care Îl laudă întru cele înalte mulţimea cuvioşilor.

Cântarea a III-a

Ai postit de plăcerile cele din lume, oprind gustarea pomului putrejunii din sfânta ta dorire, Preacuvioase, de mierea harului şi’a laptelui ceresc, care izvorăsc de la Masa Domnului.

Smerenia te-a înălţat, unindu-te cu Domnul tău întru slavă. Cu duhul ridicându-te, Cuvioase, la cele care nicicum nu se pot vedea, prin chemarea numelui Celui Preaînalt.

Slavă….

Împlinire a dragostei cu lucrarea duhului arătatu-te-ai, Cuvioase, şi zbor întins al inimii spre văzduhul cel plin de razele Preasfintei Treimi ai ajuns în zilele noastre de acum.

Şi acum…

La Laude

Glas 2

„Când de pe lemn…”

Mare slujitor al lui Hristos ai fost, Cuvioase Părinte, liturghisind neîncetat dragostea lui Dumnezeu, şi zăvorându-te în chilie cu mâinile la ceruri te nevoiai. Astfel, slab cu trupul fiind şi în boală grea, dorul după cele înalte şi dumnezeieşti l-ai avut tu, iubitorule de Dumnezeu.

Râvnă isihastă te-ai făcut, căci învăpăiat de Cuvântul dumnezeiesc al lui Hristos, floare a smereniei şi rai al harului te-ai făcut în viaţa ta, Părinte Ilie. Şi înşelăciunea surpând-o cu darul tău, scris-ai pe tăbliţele inimii legea şi cuvintele Domnului, de Dumnezeu văzătorule.

Pe scara înălţată pân’ la cer şi descoperită lui Iacob ca un arhanghel te-ai urcat, şi adâncul Proniei dumnezeieşti pogorând, contemplai adâncul nesfârşit al Luminii neapropiate ca un rob al Domnului. Astfel, închinarea de taină, zborul către ceruri al inimii ne înveţi, Părinte Ilie.

Multe calomnii şi condamnări, Sfinte Cuvioase Ilie, s-au abătut asupra ta când ţi s-au citit de carali memoriile, vrând să faci închisoare pentru dragostea Domnului. Însă tu, lucrările diavoleşti surpând, gură a Cuvântului ai ajuns, luminând Biserica lui Hristos cu mărturisirea Treimii.

SEDEALNA

Glas 5

„Pe Cuvântul Cel împreună…”

Următor al tradiţiei celei pustniceşti te-ai făcut, Cuvioase, prin darul Sfântului Duh, şi cu înfrânare vieţuind, Sfinte Ilie cel nou, ai ajuns întru lumina cea neapropiată, înţelepte, ca o roadă a Învierii şi a Crucii lui Hristos Dumnezeu.

Acatistul Părintelui nostru Ilie de la Mănăstirea Cernica

Condac 1

Înger în trup te-ai arătat, Sfinte Părinte Ilie, cu râvnă mergând pe cărările dreptăţii, şi fiu al lui Dumnezeu ai ajuns, Cuvioase, prin credinţa în Hristos Iisus şi dragostea faţă de toţi sfinţii, care-ţi cântă împreună cu noi aşa:

Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, de Dumnezeu iubitorule!

Icosul 1

Şi sufletul şi trupul ţi-l puneai pentru fiii tăi duhovniceşti, Sfinte Ilie, multe ispite demonice răbdând cu bărbăţie, ca să-i naşti întru Hristos. Căci pe toţi îi iubeai în chip tainic, înţelepte, şi în rugul aprins al dragostei îi sfătuiai să petreacă neîncetat, cântându-ţi ţie aşa:

Bucură-te, cruce a iubirii de Dumnezeu şi de oameni,

Bucură-te, răbdare în suferinţe şi milostivire spre cei deznădăjduiţi,

Bucură-te, ridicare a mâinilor spre cele sfinte,

Bucură-te, rod al Pomului Vieţii

Bucură-te, pământul cel nou al făgăduinţei care rodeşti însutit,

Bucură-te, Părinte iubitor, născător de fii ai Luminii,

Bucură-te, făclia cea luminoasă a celor din întunericul păcatelor,

Bucură-te, milostivă cercetare a celor întristaţi,

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi,

Bucură-te, bucuria Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica,

Bucură-te, împreună cu Sfântul duhovnic Irodion de la Lainici,

Bucură-te, podoaba ieromonahilor cu sfinţenie lucrată,

Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, de Dumnezeu iubitorule!

………………………………………………………………………………………………..

Nota bene: autorul acestor stihuri a dorit să-şi păstreze, până la „plinirea vremii”, anonimatul. Îi mulţumim pentru bucuria pe care ne-a făcut-o, împărtăşindu-ne din prinosul de cinstire închinat memoriei Ieromonahului Ilie de la Cernica!