Ultimul „cămăraş” al Cuviosului Ghelasie de la Frăsinei: monahul Valerian

Odată cu mutarea „de pe pământ la cer” a ultimilor mărturisitori trecuţi prin temniţele comuniste, putem spune că se încheie o epocă. Epoca marilor prigoniri dar şi a marilor mucenici. Figuri emblematice precum Arsenie Boca, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Dimitrie Bejan, Arsenie Papacioc şi alţii (pentru a-i aminti doar pe câţiva), şi-au asumat înfricoşătoarea misiune de „a-i înfrunta pe atei la ei acasă”, răscumpărând astfel, după cuvântul Apostolului Pavel (Efes. 5,17), veacul cel mai sângeros din istorie. Astăzi însă, când prigoana împotriva Bisericii a căpătat accente mai subtile, mărturisirea creştină e chemată la rândul ei „să-şi schimbe tactica”. Un astfel de demers îl constituie şi opera Cuviosului Ghelasie de la Frăsinei (1944-2003), în care regăsim atât filonul de aur al tradiţiei isihaste, cât şi deschiderea dialogal-polemică faţă de ştiinţă, filosofie sau chiar alte tradiţii spirituale. Raportarea la problematica atât de complexă a timpurilor moderne îşi are riscurile dar şi beneficiile ei…

Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei (1944-2003)
Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei (1944-2003)

Un ucenic format la „şcoala” Cuviosului Ghelasie este şi monahul Valerian (alias Dragoş-Vasile Pâslaru), a cărui biografie e cunoscută mai ales în cercurile de intelectuali. Se poate spune că monahul Valerian a avut destinul unui personaj dostoievskian. (De altfel, încă din anii ’80 s-a făcut remarcat în rolul Alioşa din „Karamazovii” lui Dan Micu.) Atât în teatru cât şi în film (antologic e rolul Horia Sima din „Drumeţ în calea lupilor”, 1988), Dragoş-Vasile Pâslaru a interpretat cu pasiunea mistuitoare a omului însetat de absolut. S-a făcut auzit şi în evenimentele tulburi ale anilor ’90, când a cunoscut pe propria piele „ura proletară” a minerilor veniţi „să restabilească ordinea” în Piaţa Universităţii. Căutările sale au luat sfârşit în clipa sosirii la Mănăstirea Frăsinei, unde şi-a aflat limanul duhovnicesc în persoana Cuviosului Ghelasie, căruia i-a fost „cămăraş” în ultimii ani, până la plecarea acestuia la Domnul (2 iulie 2003).

Vasile-Dragoş Pâslaru alias Valerian
Vasile-Dragoş Pâslaru alias Valerian

Deoarece este o impietate să vorbeşti în termeni prea elogioşi despre un monah (o sentinţă din Pateric spune: „Să-ţi fie ocara ca lauda şi lauda ca ocara”), vom adăuga doar că, în ceea ce ne priveşte, am simţit în preajma monahului Valerian o linişte şi o trezvie care te fac să pluteşti deasupra tuturor grijilor lumii. Retras acum la Schitul Pătrunsa (jud. Vâlcea), fostul actor Dragoş-Vasile Pâslaru rupe din când în când tăcerea pentru a mărturisi despre marele său mentor. Într-un interviu-confesiune acordat recent lui Eugen Serea, ucenicul de altădată al Cuviosului Ghelasie apără memoria acestuia de atacurile nedrepte ale unor vechi şi noi detractori. Emoţionant e tonuldeopotrivă calm şi ferm (sine ira et studio) cu care monahul Valerian îi pune la punct pe cei care n-au avut răbdarea – sau capacitatea duhovnicească – de a aprofunda scrierile Cuviosului Ghelasie.

După ce asculţi aceste mărturisiri te gândeşti că, în pustiul moral pe care îl traversăm azi, aceşti oameni constituie cu adevărat ultima redută a Ortodoxiei. Chiar dacă marii mărturisitori „s-au luat de la noi”, atâta vreme cât există o viaţă pustnicească, lupta nu e definitiv pierdută…

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Anunțuri

13 comentarii

  1. Felicitari , Alexandru si pentru acest articol! Iata ca , in ziua de azi cand nu ne mai punem intrebari, ci acceptam totul de/a gata, „servit”, mai exista si oameni ca tine care isi pun intrebarea „cine suntem?”.

  2. Doamne ajută!

    Principiul cel mai adanc lasat de Parintele Ghelasie pe care ar putea sa il invete multi crestini ortodocsi pentru a-si zidi casa duhovniceasca este „Nu blama raul”, iar cel dintai principiu este „Nu te alarma”. – minutul 7 din fragmentul 3

    El nu blama raul ci spunea adevarul.

  3. am zambit un pic inainte, crezant ca ultimul „camaras” al „cuviosului” Ghelasie ar fi dl Florin Caragiu …

    frate, cred ca de data asta te-ai grabit …

    chiar nu stiai ? ca marii nostri parinti au criticat ferm si fara ocolisuri scrierile si lucrarea parintelui Ghelasie, numindu-le inselari si rataciri vizibile, care-s departe de duhul ortodoxiei si de cel al patristicii. Si aici nu e vorba de „cod” literar, conceptual, „licente”, ci chiar daa ai transpune bagajul terminologic al lui Ghelasie in cel patristic, sa zicem ( ceea ce practic este imposibil, caci nu se suprapune deloc „similar”, intotdeuana existand „resturi”, intelesuri ocultate si speculatii extrem de gratuite si periculoase, neintemeiate, deloc de folos celui care lectureaza asa ceva, sau celui care s-ar ruga apoi dupa un asemenea gen de lectura „teologica”) dar nici asa nu dobandeste vreo coerenta in sine.

    sunt destule rataciri cvasi-consistente in sine, dar care nu ajuta deloc duhul sa se roage sau se se imbunatateasca. Il tine perpetuu captiv si tributar acestor „scheme” mentale, din care nu mai poate sa mai iasa (atat de „interesante” i s-au parut candva..), ca acum chiar daca ar vrea nu mai poate scapa de ele. Cititorul rataceste in aceste labirinturi ale unei „gandiri” – pentru sine insasi, suficienta siesi, extrem de speculative si neancorate intr-o temelie solida, patristica, verificata ori cu roade cat de cat vizibile.

    iar cei ce-l contesta sunt MARI , de ex : parintele Ioanichie Balan, Mina Dobzeu, Dumitru Staniloae, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu. Sa nu fie elocventa deloc enumerarea unora ca acestia ? ( fara a cauta sa te incant cu ceva, am auzit pe de la o persoana ca s-ar fi dus prin anii 80 la parintele Arsenie Boca ce i-a spus sa se lase de ideile sale si gandirea pe care o cultiva, ca pe multi are sa zapaceasca odata cu el … )

    iata un dialog intre cei pomeniti mai sus :

    un citat din cartea “Ne vorbeste pr. Arsenie Papacioc”, vol II:

    “P.I.(Pr. Ioanichie): – De miscarea Parintelui Ghelasie de la Frasinei ce ne spuneti? Se amesteca Ortodoxia cu ideile budhiste, cu reîncarnarea, cu plante, cu radacini, cu buruieni…
    P.A.(Pr. Arsenie): – Cu pâine harica (parintele râde).
    P.I.: – Iei faina, o înmoi si usuci la soare, apoi la umbra, o manânci si zice ca dupa aceea ai har în tine.
    P.A.: – Felix e împotriva lor.
    P.I.: – Si eu sunt împotriva lor. Eu am vazut o carte a lor, o am în casa, dar nu o mai gasesc. „Isihasm” se numeste. El are multe carti.
    P.A.: – E scrisa marunt, nu se poate citi.
    P.I.: – Nu numai ca marunt, dar nu întelegi ideile. Totul e pus cu litera mare si, sus, numele lui, apoi titlul cartii: „Isihasm”; mai jos: „Dialog în absolut”, si mai jos: „Editura Axis Mundi”. Asta înseamna „Editura masonica mondiala”. Ca sa stiti. Noi suntem informati în privinta aceasta. Si el colaboreaza cu ei, iar cartea înauntru e plina de însemne budhiste si yoghine: yin si yang, idei de reîncarnare, nici un citat din Biblie, si o semneaza „Ghelasie”. Ati auzit de carti din acestea? Iar pe coperta cartii, culmea, pe coperta mare a cartii, apare steaua lui David si semnul masonic pus ca un blazon, ca o sigla, peste Duhul Sfânt. Deci Duhul Sfânt este cenzurat de sigla masonica.
    P.A.: – E ceva amestecat, parinte.
    P.I.: – Ceva… Doamne! Si erau cei doi de la Râmnicu Vâlcea, iertati, am vorbit cu ei -eu sunt îndraznet. N-a facut nimic! Am vorbit si cu Înaltul de la Iasi.
    P.A.: – Steaua lui David, sa zic asa ca sa fiu înteles, este adoptata de evrei. E „crucea” lor.
    P.I.: – O fi de evrei, dar nu trebuie sa o pui peste Duhul Sfânt.
    P.A.: – Dar, David, parinte, când a facut steaua aceasta n-a facut-o fara rost, a facut-o Împaratul David. Uite de ce (sa ma scuzati ca va dau o mica explicatie): steaua lui David, când a facut-o el, a considerat ca fiinta omeneasca este în fruntea tuturor lucrurilor creatiei lui Dumnezeu. Si, atunci, el a vrut sa prinda aici omul, care înseamna si femeie. Si, atunci, pentru om, care e tare în umeri, a facut triunghiul cu baza în sus. Un triunghi echilateral. Pentru femeie, care e mare în solduri, pentru nasteri, a pus triunghiul inversat. Si aici e om si femeie. Are o motivatie, numai ca noi nu o acceptam, pentru ca evreii, propriu-zis, nu se astâmpara cu tot ce fac.
    P.I.: – Deci, cu Ghelasie, stiti ceva anume? Nu cumva este înrudit cu cazul de la Pucioasa? Eu vad ceva dubios. A spus Parintele Staniloae -va spun ca sa nu uit-, înainte de a muri cu vreo câteva luni ceva: fusesem pe la el, si printre altele spunea si aceasta: „Parinte, avem, în Biserica Ortodoxa Româna sapte cazuri grave care ne îndeparteaza de Ortodoxie”. „Care sunt aceste cazuri, parinte profesor?” „Vladimirestiul, cu toata miscarea lor; al doilea, miscarea de la Mânastirea Recea (a pus-o separat); miscarea cu tatal, fiul si cu duhul sfânt, cu aceia, Gherasim si Arsenie de la Cocosu; Visarion, visarionistii, despre care ati vorbit; Ghelasie de la Frasinei; si Pucioasa. V-am spus, sunt sapte cazuri în care Biserica trebuie sa ia niste masuri. Noi nu putem sa lasam asa.”

    ––––––––––

    dialogul mai continua si cu alte detalii in continuare, cum ar fi faptul ca acea paine „harica” nu era nici macar dospita, ci faina amestecata cu apa si pusa la soare, deci ca e pasca evreiasca. Ce crestinism ar mai fi si asta? care glorifica Vechiul Testament pana peste masura lui, reinvie randulieli de acolo, exact ca in duhul „sectarilor” protestanti …

    pe de alta parte, pe acest parinte Ghelasie nu-l gireaza nimeni, nici un nume cat de cat cunoscut sau cu o oarece autoritate in viata duhovniceasca de la noi (sau nici macar de afara, unde mai sunt totusi rataciri uneori si pe acolo .. ). Daca gasesti deci vreunul, te rog sa-mi dai de veste … . Tare as fi curios! Dar nu mai sunt, deoarece cunosc bine ca nu are cum a se intampla asa ceva .

    iar pe de alta parte, cunosc personal pe cineva care s-a spovedit o buna vreme la el, adica i-a fost ucenic in toata regula si care s-a intors intre timp, ca parintelese facuse „eunuc” de unul singur ( … castrare, ca sa fiu suficient de explicit) si nu cum a poruncit Mantuitorul. A facut-o datorita unor ispite din tinerete … . Altfel, punea ucenicii sa se roage in pozitia florii de lotus.. caci numai asa ar veni harul…

    aici eu ma despart net de sora noastra Raluca, caci nu pot sa-i impartasesc opiniile si credintele pe aceasta tema.

    de aceea zic, sa fim frate cat se poate de circumspecti si cu luare aminte fata de ceea ce a facut parintele Ghelasie..

    http://blogul.eucred.ro/2010/03/14/NeVorbestePrArseniePapaciocVol2.aspx

    Doamne ajuta !

    1. Eram la curent cu dialogul dintre Pr. Arsenie si Pr. Ioanichie, nimic nou sub soare. Mi se pare irelevant si chiar simpatic. Nu din rautate, ci din necunoastere l-au judecat. Altii insa il judeca din rautate. Cred ca interviul cu Valerian, daca ai sa-l urmaresti cu atentie, raspunde la TOATE nelamuririle din mesajul tau, deci nu ma aventurez cu un raspuns. Iar chestia cu castrarea a fost o tentativa soldata cu un lesin, nu a realizat efectiv nimic. Stiu din surse sigure. Oricum, sa-l citim inainte de a-l judeca! Recunosc ca nu l-am citit suficient ca sa am o concluzie definitiva, dar cat am citit pana acum nu m-a contrariat, deci… sa auzim de bine!

      1. unde anume a incercat sa se „castreze” la frasinei sau pana sa ajunga acolo ….. va rog daca imi puteti spune pare aiurea intrebarea dar ………
        ionutz

  4. Doamne ajuta!

    Firav de tot comentariul marelui parinte A.P. la acest subiect, iar restul numelor sunt citate, de parca ceea ce scrie pe un forum pe internet ar fi mai important decat persoanele care sunt amintite.

  5. bine frate, cum spui.

    Daca cineva analizeaza si inlatura ratacirea spui ca e rau la inima, hain. Ce discernamant am dobandit? Asa o fi facut sfantul Nicolae? A fost un rau, un on fara pic de mila cand l-a mustrat fizic pe Arie, carpindu-i doua perechi de palme. A fost rau, tare rau, l-a „judecat” pe saracu Arie, care facea ravagii in crestinism in anii aceia si chiar zeci de ani, ce rau si necrutator a fost sfantul Nicolae, hapsan si judecator, fara pic de mila, asta a facut sf. Nicolae. Sfantul a stiut ca mai bine ii da o mustrare chiar si fizica acelui ratacit si poate isi vine in fire prin aceasta masura – si isi salveaza si sufletul, decat sa-l lasase sa persiste in nenorocirea lui si sa-i ucidaa duhovniceste si pe atatia altii …, luandu-l cu „binete”, „cu manusile”, saracutul, sa nu creada cumva ca-l judecam, ca stem rai cu el cumva, sa nu cumva sa se „raceasca” la inima, sa simta un „ghimpe” in inima din pricina noastra, sa nu-i pricinuim nimic, sa fim „buni” crestini cu el, sa ne purtam „cuviosi” cu el , sa nu sufere vreo vatamare, iar de luminat , ne rugam si are sa-l lumineze poate Bunul Dumnezeu, pana atunci , nu suntem „buni” din cale afara cu el. Asta insemna „bun” in aceasta situatie? Asta era de facut atunci? Cand iti arde casa si temelia insasi este erodata, nu mai stai cu „delicateturi” gratuite si siretlicuri de acest fel, eventual suflate de altii … . Sau mai este o posibilitate, dupa cum zici, ca sfantul Nicolae sa nu fi fost rau, ci doar sa-l fi ‘judecat” din necunoastere .. . Ma ierit pt ioronie,dar cateodata simt ca mai e locul si de asa ceva. Dar sunt atatea alte zeci si sute de episoade de acest gen, ca cel al sfantului Nicolae fata de Arie, in istoria crestinsmului, in care inainte orice, inainte de a fi „bun” sau „rau” a primat ADEVARUL ! Pe el trebuie sa-L aparam necurmat, indiferent de orice. Asta-i ordinea, ontologic gandind! Pt noi, muritorii, cei cazuti, astazi: unde este Adevarul, pe El, caci de la El ne hranim!, pe El (asa cum s-a revelat El, si am preluat de la apostoli si de la Parinti – desi si in cazul cu parintele Ghelasie – nu cu filosofeme, invataturi eterogene si scheme personale pe care numai perspicacitatea ta unica si personala le nascoceste). Adevarul trebuie urmat inainte de orice, preferabil chiar inainte de „a fi bun’, o spune sf. Maxim Marturisitorul. Chiar de ar mai ramane unul singur care sa-L apare, cu a fost, stim bine, intr-un timp numai Sf. Maxim Marturisitorul sau altadata Sf Grigorie Teologul.

    Noi suntem rai insa, zici, dar acei parinti nu l-au judecat din rautate, ci din necunoastere. Chiar toti acei parinti sa fi fost in necunoastere? (cand se vede ca au chiar asupra lor o carte, sau ca au cunoascut-o. Sa se fi repezit asa, fara sa cerceteze?). Dar sa stii ca eu nu am nici o problema cu a fi perceput ca sunt „rau” ori ca judec. Pe mine ma intereseaza sa stiu unde este Adevarul, asa cum El insusi s-a revelat noua, caci eu, spre deosebire de altii si alte curente si filosofii straine de viata existente, sunt botezat , sunt imbracat intru Hristos, si nu am cum sa iau si – de colo – si de colo, raspunderea mea e mare, nu o am la fel cu aceia, a altor religii si a altor „dumnezei”, de la mine, cel imbracat intru Hristos se va cere totul, eu am o raspundere personala, si nu imi permit luxul de a fi mai inainte „bun” , sa nu „judec” si abia mai apoi sa vad .. , adica sa las sa vina spre mine tot felul de chestiuni straine caii mele, care ma ratacesc, caci ele ma vor trage pe o „cale” straina, care celorlalti le poate aduce mila dinaintea lui Dumnezeu, caci sunt nestiutori etc.., in schimb mie, pt mine nu va atrage nici o mila, nu voi avea vreo posibilitate de ingaduinta fata de El pt acestea si va trebui sa-I dau Lui socoteala.

    deci pentru mine, spre deosebire de situatia altor persoane, ca ortodox, conteaza intai si intai undei Adevarul. Iar pe aceasta temelie, sau caut apoi imediat binele, frumosul, blandetea, rabdarea etc. . Asta nu inseamna ca imi da dreptul cumva sa fiu grosolan cu „ceilalti”, dar am dreptul sa ma pot detasa de ei … , daca simt ca ceea ce vehiculeaza ma duce la ratacire, si fara sa le „intorc spatele” , ontologic vorbind, adica lasand locul la „buna ziua” .. .

    dar te rog totusi, revenind, sa-mi spui care teolog cu oarece reputatie sau autoritate morala si duhovniceasca il gireaza pe parintele Ghelasie? teolog, traitor, etc. Nu ierarh de azi, mai putin sau mai mult dechis „catre nou”, catre „aggiornamento”, catre ecumenism. Apropos, cum se face ca mai toate intrunirile, seminariile, dezbaterile despre acest parinte sunt „binecuvantate” de tot felul de ierarhi (sa nu-mi spui ca iarasi sunt „rau”, de parca n-ai vedea si tu limpede, cu ochiul iber, care este „trendul” zilelor noastre .., spre ce anume se tinde) care au interes pt aceste intruniri numai casa se foloseasca pentru ceea ce au de facut ei, de ordinele pe care le primesc, adica promovarea ecumenismului, a amestecaturii ce orice fel, a „fratietatii” cu orice chip, a sincretismului antihristic, a acestei babilonii urate, a urcaciunii pustiirii care este ecumenismul? ( care culmea, vorbeste NUMAI din cuvinte crestinesti si precepte crestine, ce siretenie nemaipomenita ! ). Cum iti explici ca exista aceast interes al acestor oameni, sus pusi, si care se folosesc de aceste intruniri publice, pt a ma pune o caramida la aceasta amestacatura. Sa nu fie oare „simptomatic” pentru invatatura si scrierile parintelui Ghelasie. De ce aceia il folosesc pentru asa ceva? Caci stiu ca sunt creduli destui prin sali , care vor musca mai apoi cu generozitate si din marul otravit al ecumenismului. Se incerca, si prin „aportul” involuntar sau nu al scrierilor parintelui Ghelasie, astazi sincretismul tuturor sincretismelor

    parintele Ghelasie a scris sub influenta multor curente orientale. Pe care zicea ca le lasase demult. Nu mai e o noutate, stiu ca stii (despre aceasta polemica, nu asum faptul ca esti de acord cu mine). Faptul acela se vede de multe ori nu explicit in scrierile sale, dar de multe ori implicit. Le intelegi din texte. Le simti. Le gasesti printre randuri. E un duh amestecat. E ceva heterodox acolo, destul de pregnant uneori. Apropos, am auzit spunadu-se ca , uite ! cati oameni a scos din rataciri parintele Ghelasie. Si toti erau majoritatea covarsitoare, (fosti) yoghini. Pana aici ceva rau ? Normal ca nu. Dar sa vedem insa acum si sa-i cercetam in ce stadiu se afla acei oameni, ucenici ai parintelui. Se afla cam in acelasi stadiu, tributar vehilor metehne de gandire, egolatriilor lor launtrice. Acei oameni, bantuiti inca de acele tare ale trecutului lor, cu care s-au indulcit o buna bucata de vreme in viata lor, s-au simtit atrasi si maguliti in orgoliul lor de ce vehicula parintele, renascand chiar si cultivandu-le in continuare patimi idolatre ale gandirii din sinea lor … Numai ca au inlocuit „binele” de acolo cu Hristos, si raul cu aghiuta, ba unde mai zici ca yin si yang erau chiar complementare … . Au pus binele=Hristos, dar schema din minte le-a ramas aceeasi… . Asta a fost convertirea. Parintele Ghelasie facea mai mult sau mai putin aluziv paralele in scrierile sale cu astfel de „dihotomii” ale altro culturi, lasand senzatia ca s-a detadat de ele, dar le tot pomenea si facea paralele …

    pe de alta parte, prima editie de carti publicate de dupa revolutie ale parintelui Ghelasie a fost la editura „Axis Mundi” care nu ca avea carti eretice, publica NUMAi carti de filosofie si conceptie orientala, ratacitoare si pierzatoare de suflete. Si avea semnul stelei lui david pe coperta cu cartea parintelui (sigur, ca e buna si ea, doar vine din Vechiul Testament si ea..) , inviind simboluri vechitestamentare in detrimentul celor crestine, precum sectantii de protestanti de astazi. Apropos, nu apare nici o cruce si nici MACAR un citat din Sfanta Scriptura in scrierile parintelui, asta o spune parintele Arsenie Papacioc, ti se pare f putin lucru si iarasi „irelevant”, ori parintele nu erau rau dar era „necunoscator”…

    in trecut, pana acum 3-4 ani existau dovezi pt asa ceva, pe internet. Dadeai un simplu search si vedeai scanate dovezile cu coperta de la prima editura, cu numele ei modernist si ecumenist.., impreuna cu simbolurile cartii. Astazi au disparut complet, de pe paginile cu axis mundi. Cine s-o fi ocupat ? Dar urma nu mai gasesti … . Curat. Pt ca sa nu mai ramana „rest” in vederea publicarii la o noua editura …, ce schimbare „izbavitoare”.

    tocmai am terminat de vazut un fisier video despre „iconicul carpatin”. Multe din cele afirmate acolo sunt valabile, sunt corecte. In plan descriptiv parintele nu sta rau deloc, are simtul detaliilor, si o istetime certa. Nu sunt de acord cu unele parti …, cand spune ca iconicul carpatin, ca rodire a iconicului athonit – de contamplare a ideilor de sorginte crestine, de continua cautare, de depasire a concretului ca vazut in care terbuie sa vezi nevazutul, Increatul, impreuna cu iconicul slav, care este o traire euharistica, o impartasire directa cu Hristos, o impropriere a divinului in sine, care devine biserica launtrica, Imparatia este inlauntrul nostru .., iconicul carpatin este rod al acestora si ca traieste direct starea de Rai, si terce dincolo de lipsuri, neputinte, nedesavarsiri, se comporta ca si cum nu ar vrea sa mai conteze caderea in pacat. Nu sunt de acord, una e sa vezi ca exista aceasta tendinta, care nu este deloc sanatoasa, ci trebuie purces pe ambele cai descrise: „athonite” si „slave”, nu depasite, si deci alta e sa spui ca iconicul carpatin asta face. Nu ! asta are tendinta sa faca. Si nu e mai deloc bine, ci destul de rau si nefolositor pt noi, felul nostru.

    altfel, are niste pareri despre „universalitate” si „ecumenicitate” in parte bune, dar sunt chiar dincolo de ortodoxie destul de discutabile si riscante. Apoi niste distinctii intre bine si rau si lucrarea acestora, in care iese din adevarul ontologic ce le caracterizeaza. Spune bine pana la un moment dat, dar apoi iese din caracterul de esenta al lor, denaturandu-l, spunand apoi, la nivel personalizat, niste lucruri riscante intre Dumnezeu si diavol.

    In sfarsit, fara a mai intra in alte detalii, nadajduiesc ca nu am sa mai intru in contrapunere cu Florin Caragiu pe care il respect si care a intrat pe multe site-uri si bloguri aproape de fiecare data cand s-a iscat vreo discutie despre formatorul sau. Am discutat de cateva ori cu el, este suficient, ne stim parerile. Eu vorbeam cu tine, miza erai tu.

    te las sa descoperi tu cat iti este de folos lecturarea scrierilor parintelui Ghelasie si sa-mi spui daca te mai poti ruga precum inainte, la modul firesc, dupa ce le abordezi.

    numai bine si tie. Doamne ajuta !

    ( am uitat sa ma semnez si in mesajul anterior: „colegu’ de la filosofie” )

  6. Doamne ajuta!

    E buna remarca asupra diferentei intre
    pe de o parte a judeca pe cineva ca este iremediabil rau
    si pe de alta parte a ignora din lipsa de informatii.

  7. Preacuvioase Părinte Ghelasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi şi ne iartă.
    Îţi mulţumesc, Părinte Ghelasie, că m-ai învrednicit să te cunosc!

  8. Oare de ce parintele Sofronie Saharov (ucenicul sfantului Siluan )nu a avut nevoie de atatea artificii si de un alt limbaj decat cel ortodox si iubirea pentru a convinge un yoghin inveterat de talia lui Klaus Kenneth? Mentionez ca nu am nimic impotriva parintelui Ghelasie(nu l-am cunoscut si nici nu ii inteleg cartile) dar imi pun mereu intrebarea asta….

    1. Limbajul artificial la care faci aluzie e tocmai cel standardizat, impersonal, din facultățile noastre de teologie. E un limbaj sec, tehnic, fără dinamism interior. Desigur, din punct de vedere dogmatic e infailibil, prudent până la obsesie, dar… mort. Iar acum vorbesc din experiență, te asigur. Am făcut 4 ani de teologie. Un alt tip de limbaj standardizat, artificial, este cel pietist, dulceag, inconsistent, inflaționar. Îl întâlnești uneori în literatura pioasă de la pangare. Cred că limbajul părintelui Ghelasie nu se înscrie în aceste două categorii. Este un limbaj iconic, dinamic, tipologic – adică patristic. „Un alt limbaj decât cel al Ortodoxiei”? Dar tocmai spuneam că nu există un limbaj standard – al Ortodoxiei! De ce Evangheliile Sinoptice diferă ca limbaj de Evanghelia duhovnicească a lui Ioan? Uite încă un exemplu: Tratatele sfântului Dionisie Areopagitul, îmbibate până la refuz de jargon filosofic, neoplatonic, fără însă a avea ariditatea abstractă a tratatelor lui Proclu, constitue cele mai profunde tratate de teologie mistică ale Ortodoxiei. Așa că îmi permit să îți dau un sfat: Nu te cantona de limbaj, ci încearcă să vezi fondul comun, patristic al operei părintelui Ghelasie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s