Etichete

,

 

Se întâmplă uneori să descoperi în inflexiunile unei voci de altădată ecoul unui timp în care oamenii visau la o viaţă mai bună sau pur şi simplu se imaginau fericiţi, fără ca prin asta să devină ridicoli. Astăzi, când visarea a devenit un lux, o interpretă precum Gigi Marga (n. 22 aprilie 1929, Bucureşti) îţi poate trezi mai mult decât o nostalgie. Spre deosebire de alte voci – mai înzestrate – ale anilor 1950-1970, Gigi Marga pare să reflecte într-o măsură mai mare „ethosul vremii sale”. Dintr-un motiv paradoxal: o voce frumoasă şi puternică, dar lipsită de strălucire şi de „colorit” personal poate surprinde cu mai multă fidelitate ipostazele obişnuite ale vieţii decât, să zicem, vocea unui interpret de geniu. Când le asculţi pe Doina Badea, Pompilia Stoian, Aura Urziceanu sau Mihaela Mihai, te întâlneşti mai întâi cu propriul lor univers şi numai indirect cu epoca în care au trăit. (Genialitatea transcende temporalitatea asumând-o şi transfigurând-o.) Însă atunci când oameni altminteri „neinteresanţi” trăiesc timpuri interesante, opera lor devine o mărturie demnă de luat în seamă pentru reconstituirea – fie şi parţială – a unei epoci.  

1. Gigi Marga

Gigi Marga s-a născut la Bucureşti şi a copilărit la Râşnov, lângă Braşov. Provenea dintr-o familie de ardeleni, dar pe când avea 14 ani şi-a pierdut tatăl, ceea ce a făcut-o să-şi ia destinul în mâini. S-a afirmat prima oară în corul Patriarhiei. De atunci, a urmat o carieră muzicală pe care a ştiut s-o cultive cu consecvenţă până la vârsta de 80 de ani – pe care avea să-i împlinească departe de ţară, la New York, unde se află din 1986. Pe când trăia în România s-a căsătorit cu un avocat care a murit de tânăr şi de atunci, Gigi Marga înfruntă viaţa de una singură. Americanii au adoptat-o definitiv: mulţi din clienţii localului în care cântă vin acolo pentru a o asculta şi abia apoi pentru a se bucura de meniul propriu-zis…

2. Antologie din muzica interpretată de Gigi Marga

2. Antologie din muzica interpretată de Gigi Marga

Muzica interpretată de Gigi Marga e bogată în accente şi culori – de la cele jazzistice la cele de muzică de film. Ea surprinde tulburător de fidel atmosfera efervescentă a anilor ’50-70. La sfârşit rămâi cu un amestec insolit de impresii care ţi se întipăresc în suflet. Această muzică poate fi un balsam doar pentru cei care se încăpăţânează să viseze. Într-o lume a magiei tehnologice, în care noile „fabrici de vise” (televiziunea, internetul etc.) ne induc o dependenţă semi-hipnotică, această muzică ne poate „trezi”. Altfel spus, ne poate face să visăm frumos în limitele „fireşti” ale vieţii. Iar fericirea redevine posibilă… 

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Foto: © Jurnalul Naţional