Etichete

, , ,

 

„Realitatea întrece cu mult orice fantezie”, afirma cândva Dostoievski, remarcând parcă simplul adevăr că experienţa nemijlocită nu poate fi vreodată (re)povestită „fără rest”. Acceptând acest pariu, regizorul lituanian Edvins Šnore reuşeşte să ne descopere câteva faţete mai puţin cunoscute ale ororii, în filmul documentar „Povestea Sovietelor” (Lituania, 2008). Investigaţia care a stat la baza scenariului a durat mai bine de un deceniu, iar filmările au fost realizate în mai multe ţări (Rusia, Ucraina, Lituania, Germania etc.). Nu lipsesc documentele de arhivă inedite (unele dintre ele pur şi simplu şocante), interviuri cu foşti ofiţeri ai serviciilor secrete sovietice, cu reputaţi istorici (Norman Davies, Boris Sokolov), scriitori (Viktor Suvorov), dizidenţi (Vladimir Bukovsky), dar şi cu victime ale regimului sovietic. Toate acestea fac din „Povestea Sovietelor” una dintre cele mai crude „radiografii” ale ororii.

Poster film

Poster film

După cum remarca The Economist, miza principală al filmului constă în revelarea „legăturilor strânse – filosofice, politice şi organizaţionale – dintre sistemele Nazist şi Sovietic”. Subiecte altminteri incomode cum ar fi: marea foamete din Ucraina (când au fost exterminaţi prin înfometare, sub privirile „neputincioase” ale Occidentului, 7.000.000 de oameni în decursul unei singure ierni), masacrul de la Katyn, colaborarea dintre serviciile secrete sovietice şi cele germane (NKVD-GESTAPO) înainte de pactul Molotov–Ribbentrop (1939), deportările în masă, experimentele medicale din GULAG, „complicitatea tăcerii” Puterilor Aliate faţă de crimele regimului comunist etc., sunt abordate frontal, lansând totodată un apel dramatic la reevaluarea istoriei recente a Europei.

Deşi nu e lipsit de unele scăderi, „Povestea Sovietelor” constituie totuşi o mostră provocatoare de istorie alternativă şi un subiect la care ar fi bine să reflectăm. Reacţiile furibunde de care a avut parte – istoricul rus Alexander Dyukov afirma, de pildă, că după vizionare a dorit să-l ucidă pe regizor şi să dea foc Ambasadei Lituaniei de la Moscova – n-au făcut decât să-i confirme impactul. În 2009, filmul a fost nominalizat în cadrul festivalului de film lituanian „Lielais Kristaps”, la categoria „cel mai bun documentar”. În mod semnificativ, ministrul de Justiţie al Lituaniei declara cu acea ocazie că, luând în calcul importanţa istorică a mesajului, „Povestea Sovietelor” ar trebui difuzat în toate şcolile din ţară. Altminteri, reconsiderarea istoriei recente a Europei constituie (deocamdată) un deziderat. În lipsa unei înţelegeri adecvate a ororii nu ne rămâne decât să ne mulţumim cu iniţiative îndrăzneţe de genul celei a lui Edvins Šnore. Şi să aşteptăm vremuri mai bune…

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Site oficial: sovietstory.com

Nota bene: varianta subtitrată in limba română poate fi vizionată integral aici