Etichete

,

Ajuns la vârsta unei plinătăţi care se vrea împărtăşită cu orice risc, maestrul Sorin Dumitrescu pare dispus să-şi asume (n-ar fi pentru prima oară!) rolul de catalizator cultural. A readus la viaţă faimoasa Editură Anastasia (sunt în curs de reeditare douăzeci de titluri care au făcut „istorie”), a redeschis librăria de la intersecţia Bulevardului Pache Protopopescu şi Calea Moşilor (numită acum „Părintele Galeriu”), a lansat pe piaţă mai multe dvd-uri ce conţin interviuri cu mari duhovnici români (Părintele Cleopa, Părintele Galeriu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iustin Pârvu…), şi câteva memorabile prelegeri de Istoria Artei. Dacă adăugăm la acestea implicarea în anumite dezbateri (cum ar fi cea legată de „moştenirea Bernea”, de la Muzeul Ţăranului Român), cu un semnificativ ecou mediatic, avem o imagine destul de clară a „fenomenului” pe cale să se (re)înfiripe în jurul domniei sale.

Sorin Dumitrescu şi Avva Justin Pârvu

Sorin Dumitrescu şi Avva Justin Pârvu

Înconjurat de studenţii pe care-i îndrumă efectiv în cadrul cursului de masterat şi doctorat de la Universitatea de Arte din Bucureşti dar şi de câţiva „curioşi” de diverse preocupări (printre care ne-am strecurat şi noi, începători într-ale teologiei), Sorin Dumitrescu îşi articulează discursul în jurul semnificaţiei teologice a Icoanei. Accentele polemice sunt inevitabile, icoana fiind privită „în oglindă” cu tabolul religios occidental, dar şi cu „smintelile” prezente în spaţiul ortodox. Timpul se scurge mult prea repede, când sunt atâtea lucruri importante de spus. Nu o dată cursul s-a prelungit şi până la şapte ore (!), într-un veritabil tour de force, fără să-şi piardă din densitate. Câteva din notiţele pe care le-am luat în treacăt, alcătuiesc un inedit „decalog” duhovnicesc, sau poate un ghid („vade mecum”) necesar în vremuri de criză şi nu numai. E vorba, evident, de nişte repere paradoxale:

  1. dizidenţa prin răbdare (prin dizidenţă S.D. înţelege „împotrivirea la aşezarea acestei lumi”)
  2. martiriul prin ridicol
  3. puterea prin slăbiciune (cf. 2 Corinteni 12:9)
  4. biruinţa prin blândeţe (e vorba de blândeţea teologică!)
  5. libertatea prin ascultare („axiomă” patericală)
  6. opoziţia prin jertfa de sine  
  7. îndrăzneala prin smerenie (cf. Ioan 16:33)
  8. înnoirea prin tradiţie (un paradox greu de acceptat de „modernişti”, dar şi de „tradiţionalişti”…)
  9. învierea prin cruce
  10. victoria prin eşec

Mai mult ca sigur, reperele ar putea continua, însă ele sunt revelatoare pentru experienţa unei personalităţi care continuă să ne surprindă. Ne-am fi aşteptat ca lista să se încheie puţin altfel, anume cu „învierea prin cruce”; însă „victoria prin eşec” ne avertizează (nu fără o notă de amărăciune) că ceea ce în ochii lumii pare un eşec, în ochii lui Dumnezeu ar putea constitui o izbândă. Este o lecţie la care ar fi bine să medităm, şi îi mulţumim lui Sorin Dumitrescu pentru generozitatea de a ne-o fi împărtăşit…

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Foto: Editura Anastasia