Etichete

, ,

 

Etern-femininul ne-nalţă-n tării (Goethe, Faust)

E. M. Cioran scria, într-un acces de misoginism, că toate femeile cântă prost. Dacă ar fi avut şansa de a o fi ascultat pe Marie Keyrouz în timpul vieţii, ar fi realizat gratuitatea maliţioasă a afirmaţiei lui. Marie Keyrouz e leacul ideal (divin) pentru orice formă de misoginism. Pur şi simplu te simţi incapabil să vezi în femeie altceva decât o dumnezee (Eminescu). În Ortodoxie, femeia este însăşi Biserica, adică trupul de taină al lui Hristos. Dacă Hristos a luat (la propriu!!) trup din trupul Fecioarei, ce putem spune despre femeia „obişnuită”? Femeia ortodoxă e învăluită în smerenie apofatică, ea le învăluie pe toate în smerenia ei! S-a reproşat Ortodoxiei că „marginalizează” femeia, că nu o pune suficient în valoare. Nimic mai fals! În Biserică, femeia e plină de harismele Duhului: Bucură-te Marie, cea plină de Har, Domnul este cu tine! (Luca 1,28). Deci: câtă smerenie, atâta Har…

Marie Keyrouz

Marie Keyrouz

Pe Marie Keyrouz am primit-o în dar de la bunul Dumnezeu. Aveam nevoie de această muzică, pentru a mă împăca definitiv cu lumea arabă (de fapt, cu întregul Orient Mijlociu…). E o muzică gravă, nu fără motiv. În Orient, creştinii suferă un martiriu „tacit”, atât din partea evreilor, cât şi a arabilor musulmani. Marie Keyrouz cântă în arabă şi în greacă veche (limbile liturgice ale Orientului), şi e acompaniată de un cor bărbătesc. E uimitor să redescoperi creştinismul la el acasă. Pentru că, înainte să ajungă la Roma (Sf. Petru) sau la Athena (Sf. Pavel), creştinismul s-a născut… la Ierusalim. Ei bine, Ierusalimul e la fel de sfâşiat acum ca şi atunci. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului, sună un verset din Psalmi. Ierusalimul nu şi-a aflat încă pacea. Iar Marie Keyrouz plânge parcă pe ruinele Ierusalimului. Sunt lacrimi de mamă evreică, de mamă arabă, de mamă creştină. Iubesc în această muzică, sinteza superioară a tradiţiilor iudaică, arabă şi creştină. Pentru că totuşi, să nu uităm: sinteza are loc în creştinism. Nici nu se putea altfel!! Ce altceva e creştinismul, decât sinteza superioară a unor contrarii? Mă refer la Hristos (Dumnezeu şi Om) sau la cruce (adâncimea şi înălţimea). Muzica Mariei Keyrouz e o muzică mărturisitoare/martirică. Nici nu poate fi înţeleasă altfel. Marie stă la picioarele Crucii şi Îl plânge pe Hristos, Mirele Răstignit. Sunt profund mişcat ori de câte ori se întâmplă să asist la acest cutremurător Stabat Mater contemporan, în limbă arabă şi în duh ortodox.

Alexandru Valentin CRĂCIUN

(Bucureşti, 8 martie 2007)