Filă de jurnal (1)

 

Marţi 26 iunie 2007 orele 16:40

Am avut un vis – cred – minunat. În legătură cu fresca de la Sf. Elefterie-Nou. Mă dusesem la biserică (unde se desfăşura o slujbă) cu intenţia de a le împărtăşi părinţilor „descoperirea” mea referitor la Pruncul Iisus îmbrăcat în zeghe de deţinut. Am stat la slujbă, am aşteptat să se termine, apoi l-am abordat pe un părinte şi am început să-i explic, mai întâi că Pr. Arsenie lucrase acolo ca pictor. Voiam să-l iau treptat… Preotul cu care discutam  (în vis) era cel cu care am discutat prima oară (în realitate) când m-am dus la Sf. Elefterie, doar că acum mi se spusese că era paroh. Curios lucru! În vis păstram o oarecare reminiscenţă fiindcă m-am arătat surprins de acest lucru… Dar să trecem. Discutam în contradictoriu, la un moment dat ieşim din biserică şi ne aşezăm la o masă, afară. Era soare şi cald… (…) I-am înmânat articolul, pe care părintele l-a împăturit şi l-a băgat în buzunar, alături de alte hârtii. 

Biserica Elefterie: Pruncul Iisus în Zeghe
Biserica Elefterie: Pruncul Iisus în Zeghe

După un lung schimb de argumente pro şi contra, i-am cerut să scoată articolul din buzunar şi să-l citească. Mai ales că tocmai scosese nişte hârtii pe care le rupsese în faţa mea, din acelaşi buzunar în care avea articolul… Părintele s-a conformat. A scos articolul şi a început să-l citească. În acest timp, deşi eram afară, mă uitam la fresca din altar! Arăta schimbată (spre îngrijorarea mea crescândă). Părea strălucitoare (ca şi cum ar fi fost curăţată), iar gratiile de pe zeghe erau estompate. M-a trecut un fior de gheaţă: dacă mă fac de râs? Dacă până la urmă totul nu e decât o închipuire de-a mea? Încercam să găsesc o scuză pentru cazul în care aş fi întâmpinat un refuz, când părintele ajunge la pasajul cu pricina (cel care se referea la zeghea de deţinut). Începusem deja să-i zic: vedeţi, poate e o greşeală, poate m-am înşelat etc. Părintele însă scoate din buzunar o iconiţă de lemn (o copie după fresca din altar, reprezentându-l chiar pe Pruncul Iisus). S-a uitat apoi cu multă atenţie. Între timp am mai aruncat o scurtă privire la fresca din altar, care arăta într-adevăr complet schimbată: strălucea toată. Mai exact, strălucea Pruncul, care părea viu, în zeghea în care era îmbrăcat. De fapt nici nu prea mai semăna a zeghe. Căpătase o configuraţie pe care nu o recunoşteam şi pe care n-o înţelegeam.

Imaginea din vis (reconstituire)
Imaginea din vis (reconstituire)

Când am privit icoana însă am înţeles. Părintele mi-a arătat-o uimit: în adâncimea gratiilor de pe „zeghea” strălucitoare a Pruncului se configurase o cruce, care încadra în întregime Pruncul… Era o cruce în adâncime sau în perspectivă, nu ştiu să exprim prea bine ce am văzut, dar în orice caz maniera de realizare a gratiilor de pe zeghea Pruncului alcătuia o cruce… În clipa în care părintele a recunoscut minunea, din iconiţă a început să picure un lichid asemănător cu mirul sau mierea… A început să picure pe asfaltul din faţa bisericii. Părintele s-a grăbit spre unul din preoţi şi i-a spus: „Vedeţi, părinte, care era semnificaţia veşmântului lui Iisus…” Eu eram în genunchi şi am izbucnit în plâns. Apoi m-am aplecat spre picăturile care curseseră şi mi-am „uns” cu ele pleoapele, pentru ca nici o picătură să nu rămână pe asfalt. Şi m-am trezit.  

Anunțuri

5 comentarii

  1. Referitor la pictura Sf Elefterie Nou – as mai remarca si chipurile extrem de graitoare ale Maicii Domnului si Pruncului Iisus, Maica Domnului aratandu-ne pe Fiul Sau si parca spunand „uitati cum L-ati adus prin faptele voastre, L-ati condamnat si L-ati pus in haine de zeghe”, iar chipul Pruncului confirma parca spusele Maicii Sale – „uitati-Ma cum arat, voi M-ati adus cum ma vedeti!”

    1. E foarte adevarat ce spuneti, si eu am simtit acea unda de suferinta pe care o exprima atat Maica cat si Pruncul… Mila Domnului peste noi toti, insa daca ne merge cum ne merge, e si pentru ca nu recunoastem si nu asumam acea jertfa (ma refer la sfintii inchisorilor). Nu o spun eu, o spune Pr. Justin Parvu! Deci…

  2. Va felicit pentru site. Am aflat lucruri extraordinare despre Parintele Arsenie Boca. Sper sa mai traim viata asta vremelnica pe pamant si sa apucam ziua in care Parintele Arsenie sa fie canonizat. Sa ne rugam Parintelui sa duca Bunului Dumnezeu toate rugaciunile si cererile noastre pentru care noi nu suntem vrednici a le rosti in Fata Sa.
    Sa va duceti pe mai departe planul si site-ul dvs. si sa aveti mult succes! Cristina

    1. Multumesc mult, Cristina, am nevoie de orice incurajare, fiindca sunt ‘pe cont propriu’, o sa mai dureze pana cand Parintele va fi canonizat. Daca nu te superi, o sa-ti trimit pe mail un interviu pe care l-am dat pe tema asta, si in care ma pronunt mai pe sleau… Dar te rog sa nu-l dai mai departe. Pe considerentul ‘cine citeste, sa inteleaga’… Cele bune!

  3. M-au trecut fiorii si ochii mi s-au umplut de lacrimi la final.Emotionant ! Imi doresc sa ajung la aceasta biserica!Multumesc pentru recomandare!Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s