Etichete

, ,

 

Astăzi am ajuns la biserica de unde a început totul, Sf. Antonie cel Mare „Curtea Veche”, pentru a-i mulţumi Sfintei Cuvioase Parascheva şi Părintelui Arsenie Boca, pentru „bucuria de a fi fost martorul privilegiat al unui miracol”. (Dar ce vorbesc, al mai multor miracole…) Totul a început cu acea icoană a Sfintei Parascheva, prin urmare eram mai mult decât dator să-i mulţumesc… Abia acum pot spune că „odiseea” legată de articolul meu [Lumea Credinţei, septembrie 2007] a încetat, şi nu oricum, ci într-un mod simbolic. Nici nu se putea altfel! Am ajuns la biserică în speranţa că îl voi găsi pe Părintele Zaharia pentru a-i dărui revista în care apare articolul. Nu m-am oprit decât la locul unde ştiam că se afla icoana sfintei.

Icoana Sfintei Parascheva (Arsenie Boca)

Icoana Sfintei Parascheva (Arsenie Boca)

Am avut un mic „şoc” să constat că… icoana nu mai era acolo! Mai exact, fusese mutată pe partea dreaptă, de unde se putea „contempla” mai bine. Totuşi, efectul „optic” creat acum e unul bizar, în sensul că foiţa de aur de pe fundal (lucrată în filigran) pare estompată, la fel ca şi chipul sfintei. E curios cum a lucrat Părintele Arsenie această icoană, de parcă ar fi pictat-o cu… lumină. Din unghiul în care e acum aşezată, iradiază o lumină bizară, ireală. Nu e tocmai lumina ei „naturală”, dar e interesant de privit… Cum mă uitam eu rugându-mă şi mulţumind în sinea mea pentru toate lucrurile la care am asistat în acest timp, din spatele meu s-a apropiat un bărbat cu copilul lui (de vreo şapte-opt anişori). M-am retras un pic lăsându-i să se închine. Iar tatăl îi spune copilului: Uite, tăticule, icoana Sfintei Parascheva pictată de sfântul… de Părintele Arsenie Boca. Şi s-au închinat până la pământ amândoi. Eu am rămas mut de uimire şi mi-am înghiţit întrebarea „De unde aţi aflat acest lucru?”, fiind convins că „misiunea” mea a fost îndeplinită. În fond, ceea ce m-a motivat să merg până la capăt a fost dorinţa sinceră de a împărtăşi tuturor bucuria de a fi asistat la această descoperire… Iar cuvintele acelui om, pe care le-am reprodus întocmai, reprezintă cea mai curată satisfacţie sufletească de care am avut parte, mai frumoasă decât toate felicitările sau încurajările pe care le-am primit.

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Vineri 14 septembrie 2007 Înălţarea Sfintei Cruci