Etichete

,

 

Pentru Borges, biblioteca era Paradisul. O grădină a tuturor deliciilor estetice. Borges însă era un estet, iar în materie de credinţă, un agnostic. Ce ar putea reprezenta biblioteca (şi implicit librăria, o bibliotecă «cu vânzare») pentru un creştin? Simplu spus, o farmacie duhovnicească. Un loc în care poţi afla alinarea, dar (la fel de uşor) agravarea «bolii». Semnificaţia cuvântului grecesc «pharmakon» (care se tâlcuieşte prin «leac» dar şi prin «otravă») pare să confirme acest lucru…  

Magazinul de carte şi obiecte bisericeşti de la Schitul Darvari

Magazinul de carte şi obiecte bisericeşti de la Schitul Darvari

Dacă librăria este o farmacie iar cărţile sunt leacuri/otrăvuri duhovniceşti, e necesară o «iniţiere» prealabilă, în vederea unei minime orientări. Aici intervine rolul providenţial al librarului. Librarul este o «călăuză» prin labirintul unei biblioteci. Într-o librărie (ca şi într-o bibliotecă) te poţi pierde sau te poţi regăsi. Răspunderea unui librar e uriaşă, fiindcă o carte îţi poate schimba viaţa. În bine sau în rău. Misiunea lui e să recomande cartea potrivită, omului potrivit, la momentul potrivit. Nimic mai greu! Este o «artă» care ţine, în fond, de fineţea lui duhovnicească.

Cosmin

Cosmin

Aşa l-am întâlnit pe Cosmin prima oară, într-o librărie din Centrul Istoric al Bucureştiului. Aveam să înţeleg în acea împrejurare că un librar creştin poate face «apostolat» într-o librărie «profană». Eu eram în căutarea Evangheliilor gnostice, pe care voiam să le cunosc dintr-o banală (credeam eu) «curiozitate intelectuală». Cosmin a stat o clipă pe gânduri apoi, fără să ezite, mi-a oferit «antidotul» ideal pentru curiozitatea mea: cartea Despre înşelare, a marelui ascet rus Ignatie Briancianinov. În timp ce eu cochetam cu otrava, Cosmin îmi dăduse leacul! Totul în cea mai mare discreţie, fiindcă am devenit conştient de însemnătatea acestui gest abia după ce am parcurs cartea…

La Schitul Darvari, unde lucrează în prezent, Cosmin a continuat să facă «apostolat» (de data aceasta printre creştini…), cu o râvnă aproape «călugărească». L-am surprins deseori încercând (şi reuşind) să se biruie pe sine pentru a-i ajuta pe ceilalţi cu un sfat, un gest ferm sau un zâmbet. M-am întrebat adesea cum rezistă, care e «taina» lui. Încă n-am aflat un răspuns…

Cosmin "în exerciţiul funcţiunii"

Cosmin printre oameni

Odată însă, l-am visat în aceeaşi încăpere familiară de la Darvari, nevoindu-se cu şlefuirea unor mici «piese» metalice pe care oamenii care intrau şi ieşeau de acolo le aruncau aiurea, spre a fi curăţate sau reparate. Schitul părea cu totul izolat şi înconjurat de noroaie adânci, iar oamenii săreau din piatră în piatră pentru a ajunge… Păstrez această imagine care îmi revine mereu în minte, ori de câte ori trec pragul magazinului de carte şi obiecte bisericeşti de la Darvari.

"Cel mai îndrăgit dintre librari"

"Cel mai îndrăgit dintre librari"

M-am întrebat uneori: cum se poate mântui un librar? Gândindu-mă la Cosmin pot să spun: prin cărţile pe care le recomandă. Fiindcă o carte poate schimba o viaţă. Cosmin o ştie. La fel şi oamenii care revin constant în căutarea unui sfat, unui gest ferm sau a unui zâmbet. L-am urmărit pe Cosmin printre toţi aceştia şi cred că nu greşesc prea mult dacă îl consider cel mai îndrăgit librar din Bucureşti.

Alexandru Valentin CRĂCIUN