Biserica, între puterea Iubirii şi iubirea Puterii: „Pântecul desfrânatei”, de Ciprian Mega

 
Puterea este cea care e întotdeauna adorată… (Gustave Thibon) 
"Pântecul desfrânatei"
"Pântecul desfrânatei"

„Pântecul desfrânatei” (Edit. Aldine, 2006, reed. Edit. Sf. Gheorghe-Vechi, 2008), e titlul cărţii de debut a lui Ciprian Mega, un tânăr despre care vom mai auzi, fiindcă un debut atât de promiţător e puţin probabil să rămână fără urmări. Fiu duhovnicesc al valorosului (dar incomodului) preot şi scriitor Ion Buga (care semnează şi prefaţa), Ciprian Mega, proaspăt licenţiat în teologie, a avut curajul aproape nebunesc de a aborda un subiect pe care nu cred să-l mai fi abordat cineva până acum în literatură – cel puţin nu atât de tranşant: acela al relaţiilor dintre ierarhia bisericească şi masonerie.

Titlul insolit al cărţii nu-i va surprinde pe cei familiari cu lectura Apocalipsei: imaginea halucinantă a desfrânatei – îmbrăcată în purpură şi ţinând în mână un potir de aur (Apoc. 17: 4-6), continuă să bântuie conştiinţa creştină a ultimelor decenii. Dacă pentru cei mai mulţi dintre comentatori, desfrânata e simbolul decadenţei puterii imperiale (Roma), alţii recunosc în ea însăşi Biserica creştină, care a făcut pactul cu puterea seculară, trădându-şi astfel menirea divină în istorie. În această cheie trebuie „citit” şi titlul cărţii lui Ciprian Mega.  

Ciprian Mega
Ciprian Mega

Povestea acoperă un interval delicat din istoria bisericii ortodoxe române: anii ’40-’80 ai secolului trecut, când transformările care au afectat societatea românească şi-au pus amprenta şi pe viaţa bisericească. Mărturisirea Episcopului Adrian (personajul central al cărţii, amestec de realitate şi ficţiune, în orice caz, un erou verosimil), e provocată de vocea insidioasă a Demonului, care îi „ordonă” să aştearnă pe hârtie viaţa lui aşa cum a fost. E un supliciu care în final se va dovedi salvator pentru bătrânul episcop.

Dar iată pe scurt conţinutul poveştii: la începutul anilor ’40, Adrian e un tânăr înzestrat şi entuziast care se pregăteşte pentru preoţie. Prins în vâltoarea evenimentelor, nu încetează să creadă în puterea iubirii lui pentru Hristos, pentru Biserică, şi nu în ultimul rând, pentru o tânără (Ana) de care îl leagă amintirea unei copilării fericite. Numai că lucrurile iau o întorsătură dramatică: Adrian îşi vede spulberat, o dată cu venirea comunismului, visul de a deveni preot, iar povestea de dragoste se destramă o dată cu incertitudinile legate de viitorul personal. Amintirea acestei iubiri îl va urmări pe erou până la sfârşit, deşi despărţirea de Ana i se pare nedreaptă şi crudă. Simţindu-se trădat în inima sa, Adrian trădează la rându-i viaţa, Biserica şi pe Însuşi Hristos.   

Ajuns în închisoare, ezită să-şi asume propriul trecut şi vocaţia preoţească mărturisitoare, cedând în faţa ispitei Puterii, care i se oferă cu aroganţa unei desfrânate – însetată de dorinţa lui de puritate şi libertate. Refuzul martiriului pentru Hristos lasă loc unei duble supuneri: faţă de puterea atee comunistă, şi faţă de puterea ocultă a masoneriei, din rândurile căreia e invitat să facă parte, la recomandarea profesorului-model (în carte, Gala Galaction). Ritualul de iniţiere în masonerie e redat cu lux de amănunte sufleteşti, şi impresionează prin dramatism. Restul poveştii se derulează în virtutea resorturilor complicate ale Puterii.

Întâlnirea cu Ana, din final, stă sub semnul aceluiaşi dramatism: Adrian află acum că Ana l-a iubit pe el mai mult decât pe actualul soţ, cu care are un copil. Ironia sorţii (sau rânduiala divină?!), face ca Adrian să-l hirotonească preot pe fiul Anei, răscumpărând parcă, peste timp, propria-i preoţie compromisă de „pactul” cu Puterea. De fapt, cartea se încheie pe un ton de penitenţă personală: Demonul a dispărut; în schimb, chipul lui Hristos emană lumina iertării dintr-o icoană aflată înaintea ochilor înlăcrimaţi ai unui suflet chinuit.     

La sfârşit, rămâne întrebarea: cine e desfrânata?! Biserica, beată de iluzia puterii, puterea însăşi, societatea sau viaţa?.. Nici una dintre acestea. „Desfrânata” e mai degrabă o metaforă a trădării, a compromisului şi a renunţării la puterea Iubirii, pentru a păstra doar iubirea Puterii. Iată „morala” cărţii lui Ciprian Mega. O carte care îi va deranja pe cei care se vor simţi „vizaţi” de problematica ei. Pe noi, credincioşii „obişnuiţi” ai bisericii, ne va pune (doar) pe gânduri…

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Anunțuri

22 Comments

    1. Dupa parerea mea, ramane totusi inedita abordarea… sigur, mai exista si cartea lui Savatie: Audienta la un demon mut. Ce sa zic? Dintr-un anumit punct de vedere, ramane o lectura inedita. Iar asta nu i se poate lua…

  1. Mie, dimpotriva, mi s-a parut o poveste veridica. Abordarea temei – extraordinara! Nu cred ca s-a mai scris asa ceva in literatura romana

  2. buna ziua!

    am citit articolul dumneavoastra despre picturile Parintelui Arsenie Boca. L-am primit prin intermediul Fundatiei Crestine Arsenie Boca. Nu am ajuns la biserica Elefterie, dar ma voi duce cat de repede am sa pot. Gandul m-a dus cand am citit despre” Iisus in zeghe” la rugaciunea Parintelui.

    Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca:

    Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

    Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

    Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

    Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

    Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

    Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

    Cred ca pictura si cu rugaciunea aceasta sunt strans legate. Probabil ca au mai observat si altii dar am vrut sa impartasesc cu dumneavoastra (temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haine) poate fi inainte ca Domnul Iisus sa fie imbracat in zeghe. Mesajul este tot ala. Suntem plini de pacate si parintele ne ajuta sa vedem calea catre Mantuitor. Nu am talent literar, ma scuzati. Este doar o traire pe care am avut-o dupa ce am citit aticolul dumneavoastra.

    1. Asa este, mesajul e acelasi. Si eu am simtit asta cand am citit rugaciunea. Este, daca vreti, o dovada clara ca Parintele stia ce face atunci cand picta fresca de la elefterie. Inca o dovada… Multumesc mult pentru frumosul mesaj. Tinem legatura! V. A.

  3. Foarte interesant.
    Prezentarea este veridica. Avem nevoie de astfel de voci in Biserica.
    Cipriane, tot inainte. Felicitari

  4. Am citit, destul de tarziu, cartea parintelui, pe acum Ciprian Mega. Apoi am dat-o mai departe. Sa o citeacsa si altii.
    Parintele, sa mai scrie ca o face bine si frumos. Scrisul, pentru domnia sa, reprezinta cei cinci talanti pe care trebuie sa-i inmulteasca. Iar noi sa deschidem ochii si sa nu ne pierdem credinta in care ne-am nascut noi si stramosi nostri.
    Cat despre viata Prea Sfintiei Sale Adrian, nu avem caderea de a judeca pe cineva care a trecut prin ceea ce noi nu am trecut. Dixit pro veritas, fiat lux.

    1. multumesc, si eu sunt de aceeasi parere: cipi mega e un copil teribil, sper ca in calitate de preot sa fie ceva mai prudent, cartea asta l-a costat mult… in ce priveste subiectul cartii, intr-adevar nu poate fi judecat cu o masura comuna un asemenea ‘caz’ neobisnuit… te mai astept pe blog!

  5. …acum citesc aceasta carte, este fulminanta prin cele descrise in ea. este necesar, azi, mai mult decat oricand sa avem curajul sa dam pe fata uraciunile ce ne inconjoara si sa luptam pentru pastrarea adevaratei credinte in biserica noastra strabuna. nu trebuie lasati indivizi, unelte ale vrajmasului diavol, precum pavel corut, sa abata cugetarea sfanta a celor care si-au intemeiat nadejdea pe piatra credintei care este Hristos adevaratul nostru Dumnezeu. indignarea mea este , ca nu se ia atitudine de catre cei care cu adevarat reprezinta biserica la nivel inalt.dar, totodata, citind cartea, imi dau seama ca descierea prezentata in carte este actuala si necredinta, chiar daca ni se pare paradoxal, este acasa la ea chiar si in randul unora dintre ierarhii de azi.

    1. vrei mai multa indoctrinare decat pana acum din partea bisercii? nu iti este suficient ca te obliga sa crezi in niste idiotenii inventate pe drum de la origine pana in prezent? mai citeste Biblia si vezi ce iti mai spune popa la biserica din ce citesti acolo (lucruri reinterpretate si adaptate dupa cum ii pica bine,conform interesului momentului), nimic altceva decat sa crezi…in ce…in biserica, de ce nu in Domnul? si sa cotizezi….pt Catedrala hotel de lux, pentru masinile „prea sfintilor,,,,” pt conturile bisericii, de ce nu pentru saraci? de ce nu pentru bolnavi? de ce prioritatea lor e luxul??? asa e invatatura Domnului?? nu vedeti ca orbiti de ei ajungeti suflete inghetate intre ziduri impunatoare si reci??? nu va pasa cati oameni mor de foame zilnic sau cati oameni mor cu zile pentru ca nu au bani de tratamente… va grabiti sa dati bani popii sa faca biserica mare, casa personala cat biserica si contul gras, sa schimbe 3-7 masini pe an si asa mai departe! In toata treaba asta cine greseste? Crede in Dumnezeu si fa pe placul sau, fii credincios dar nu te lasa orbit de doctrinele care-ti sunt bagate pe gat de o biserica care numai biserica nu mai e. Casa Domnului nu e lux, e liniste, credinta, curatie, transparenta, ton calm, solidaritate cu umanitatea, bunavointa si milostenie, nu prostie oarba!!!!!!!!!Treziti-va!!!!!!!!

      1. O fi așa cum spuneți, dar cred că ar fi bine să nu confundăm Ortodoxia cu imaginea dezolantă a Creștinătății actuale (Și când spun Creștinătate, mă refer și la Ortodoxi.). Am postat comentariul dvs. pentru că mi se pare un semnal de alarmă. Vă doresc numai bine.

      2. Mai „credincioaso”,iciul iti mai lipseste sa dai cu el in cine-i crestin ortodox.Nu cumva tu esti oaia ratacita de la sectari,de faci atat gargara?Ce judecator suprem esti tu…”!Vai voua ratacitilor, care da-ti de pamant cu cele Sfinte si cu slujitorii ei!!!”Te pricepi la vorbe mestesugite,dar nu au duh sfant si nici povete, asa ca ignor!!!

  6. Cartea e foarte interesanta, am citit-o pe nerasuflate dar intrebarea este: Cat adevar este in povestea asta si de unde sunt aceste informatii?
    Este o simpla intrebare. Daca povestea este adevarata atunci suntem in fata APOSTAZIEI .

  7. Ideea este ca aproape toti ierarhii BOR sunt masoni , nimeni nu poate ajunge in ziua de azi in asemenea functii decat cei care sunt impinsi si impusi.
    Daniel este un iudeu – mason care incet dar , diabolic distruge Biserica.

    1. pai daca sant masoni de ce mai aveti comuniune cu ei?? Sfantul IOAN HOZEVITUL a refuzat sa se roage pentru patriarhul romaniei cu : eu nu ma rog pentru masoni !!

  8. @un ortodox

    Mai stilistule, peste tot iti bagi nasul sa mai improsti cu otrava!

    vezi-ti de Slatioara ta si lasa BOR in pace!

    1. Si daca-i Stilist,tu ce treaba ai?Pai ai tu habar de cata credinta au stilistii?Daca esti crestin-ortodox si ai atata rautate cu ce esti mai presus?BOR,are „bube” grave,nu mai latrati!

  9. De unde as putea achizitiona si eu cartea aceasta ? Am cautat in librarii si pe internet si nu o gasesc niciunde . Sau daca cineva vrea sa mi-o vanda il rog sa i-mi trimita un mail pe adresa s.andrei15@yahoo.com

  10. am citit cartea shi eu. cred k se inspira din realitate, mai ales k istoria o dovedeste. inainte de a citi pantecele desfranatei, am citit memoriile ips bartolomeu anania!!! asemanari izbitoare!!! evenimente detaliate in acelas stil si cu acelasi continut. adica ceea ce s-a petrecut in societatea comunista, in care era si biserica. eu nu judec, insa raman k l dentist knd imi aduc aminte k in scoala fetele bisericesti ni se prezentau ca fiind sfintii din icoane, inclusiv personajele mentionate in cele doua carti!!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s