Etichete

, ,

 

Niciodată un om nu a vorbit astfel…

(Ioan 7,46)

 

„Îi plâng pe tinerii care n-au întâlnit la timp în viaţa lor un om în care să creadă, un om în stare să-i pasioneze până la a le modifica viaţa. E un noroc pe care merită să-l plăteşti cu toate entuziasmele, oricât ar părea ele de excesive, imprudente sau ridicole în ochii străinilor…” (Mihail Sebastian despre profesorul Nae Ionescu)

Pe Părintele Ion Buga l-am asociat mereu cu figura carismatică a profesorului Nae Ionescu. Încă de la prima predică la care am asistat (Biserica Sfântul Gheorghe-Vechi din Bucureşti), am simţit că mă aflu în faţa unui om-eveniment. «Pathosul» prezenţei sale era dublat de o presiune duhovnicească insuportabilă. Nu mai întâlnisem aşa ceva! Abia mai târziu am descoperit că fenomenul predicatorial e însoţit (de la prooroci încoace) de o «violenţă» care «dislocă» rărunchii fiinţei pentru a sădi acolo sămânţa Cuvântului. Violenţa acestei «sfâşieri» e urmată mereu de adierea gingaşă a Duhului, care pluteşte peste apele  acum liniştite  ale sufletului…

Biserica Sfântul Gheorghe-Vechi

Biserica Sfântul Gheorghe-Vechi

De Biserica Sfântul Gheorghe-Vechi mă leagă atâtea sfinte amintiri! Părintele Ion Buga făcea o minunată „echipă” vocală cu Părintele Cristian Deheleanu (solist în grupul bizantin Te Deum Laudamus), iar liturghiile la care am asistat acolo m-au marcat pentru totdeauna. De fapt, pot mărturisi fără exagerare că, la Sfântul Gheorghe-Vechi am descoperit Liturghia Ortodoxă în toată „lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea ei” (Efeseni 3, 18). Părintele Buga ţinea predica imediat după Evanghelie, aşa cum prevede tipicul ortodox. Ceea ce făcea nota specificăa predicilor sale era înclinaţia spre paradox şi o anumită tensionare progresivă a discursului. Efectul final era întotdeauna cathartic, eliberator. Un alt amănunt important îmi pare a fi consistenţa lor ideatică. Părintele era plin de idei „originale”, care uimeau întotdeauna prin profunzime şi niciodată prin gratuitate. De altfel, la Sfântul Gheorghe-Vechi se închegase un grup de intelectuali care luau parte la slujbele duminicale şi nu numai. Printre aceştia, Ştefan Augustin Doinaş, Alexandra Titu, Constantin Prut, Dan Stanca, Victoria Argint, Florin Mihăescu, Remus Rădulescu, Vasile Andru, Dragoş Alexandrescu, Ion Murgeanu şi alţii.

Părintele Ion Buga

Părintele Ion Buga

Pe Părintele, aveam să-l revăd mai târziu, la biserica de la Spitalul Colţea. Părea schimbat. Predica la fel de puternic dar… solitar. Neconsolat şi neconsolator (lipsit de asistenţa mângâietoare a Sfântului Duh  Mângâietorul). Adierea gingaşă a Duhului nu mai venea peste apele  acum învolburate  ale sufletelor noastre. L-am mai urmărit, cu multă înfrigurare, la Muzeul Suţu, într-o serie de conferinţe despre… Cartea Apocalipsei. Cuvintele îi erau cuprinse de acelaşi pathos profetic, dar sentimentul că «organele-s sfărmate», că ceva «s-a rupt» în lăuntrul său, plutea în aer…

Într-o carte datând din acea perioadă, Părintele Buga punea sub semnul întrebării chiar instituţia monahală! Cei care-l cunoşteam din cărţile anterioare am rămas uimiţi. Cu ani în urmă, Părintele publicase nişte memorabile «Exerciţii de admiraţie» dedicate marilor monahi îmbunătăţiţi de la noi (Pr. Cleopa, Pr. Sofian, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Petroniu şi alţii). De altfel, cartea cu pricina marchează o cotitură importantă (unii au zis «riscantă») în gândirea Părintelui, nu atât prin afirmaţiile explicite pe care le conţine, cât prin perspectivele teologice pe care le deschide…

Ceea ce i-aş «reproşa» eu, peste timp, Părintelui Buga, nu este lipsa de «cuminţenie» teologică, ci pur şi simplu lipsa de tact. Ar fi trebuit să-şi dea seama că, pentru a face elogiul (fie şi splendid) al Femeii, nu e neapărată nevoie să «blamezi» monahismul. Au existat destui monahi care au vorbit minunat despre nuntă sau despre relaţia dintre bărbat şi femeie. Acest paradox îl remarca şi Părintele Stăniloae, cu multă subtilitate: „Despre taina căsătoriei şi familie, călugării vorbesc cel mai frumos, profund şi duhovniceşte. Văd în asta un lucru foarte interesant, un paradox şi o mărturie a realităţii tainei androginului primordial”. Prin urmare, monahismul nu e o „ofensă” la adresa familiei, dimpotrivă! Dar asta e altă discuţie.

În prezent, Părintele Buga lucrează la zidirea unei mănăstiri (!) şi a unei Universităţi Teologice de Vară în munţii Buzăului, aproape de locurile natale (Mociaru). Se spune că intenţionează să se «retragă» acolo. Pentru cât timp, nu ştiu. Dar am simţit nevoia să-l evoc şi să-l asigur, peste ani, că n-am încetat să mă rog pentru el. Fără doar şi poate, Părintele Ion Buga „(…) nu e un om infailibil. E probabil că a făcut mari erori, e probabil că va mai face. Dar nu asta mă interesează. Ştiu că luptele lui, victoriile sau căderile lui, nu sunt esenţiale. Ştiu că dincolo de ele, triumfător sau învins, rămâne un om frământat, un om trist, un om singur. Despre acest om vorbesc, în acest om am crezut” (Mihail Sebastian despre Nae Ionescu). Dumnezeu să-l aibă în pază!

 Alexandru Valentin CRĂCIUN