Privirea Veşniciei – Pictura Părintelui Arsenie Boca

 

„E un stil nou, o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet” (Nichifor Crainic către Părintele Arsenie)

Ieromonah Arsenie Boca

Părintele Ieromonah Arsenie Boca

Despre pictura Părintelui Arsenie Boca încă nu s-a vorbit destul. Numele Părintelui e asociat mai ales cu volumul „Cărarea Împărăţiei”1, o capodoperă a gândirii filocalice româneşti. Dar, aşa cum observa Părintele Teofil Părăian2, personalitatea complexă a Părintelui Arsenie nu se poate „reduce” la o singură carte, fie ea şi remarcabilă. Pe lângă harisma de văzător cu duhul (atât de preţuită de ucenicii din Ţara Făgăraşului)3 şi cea de predicator4 şi scriitor filocalic, mai există o dimensiune a personalităţii sale care merită în egală măsură atenţie: cea de pictor bisericesc5. Dacă misiunea pastorală a Părintelui a fost asemănată cu aceea a unui profet „în duhul lui Ilie” (P.S. Daniil de Vîrşeţ)6, acelaşi lucru se poate spune despre pictura sfinţiei sale: e o pictură profetică. Într-un remarcabil fragment de scrisoare7, marele teolog român Nichifor Crainic elogia „noutatea stilului şi a viziunii” picturii de la Drăgănescu. De altfel, aprecieri precum „pictură transfigurată” (Crainic)8  sau „vizionară” (Î.P.S. Laurenţiu Streza)9 s-au făcut nu o dată despre pictura Părintelui.

Tot ce ştim sigur despre concepţia Părintelui Arsenie referitor la pictură se află consemnat în „textul de la Sinaia”10, o retrospectivă extrem de concisă (dar şi de bogată în consideraţii estetico-teologice) a activităţii sale de pictor. Inovaţiile (mărturisite şi asumate) aduse la Drăgănescu sunt: împărţirea pereţilor laterali în două registre tematice, unul superior, la scară mare, iar altul inferior, la scară mică (consecinţă: „sfinţii sunt implicaţi într-o temă dramatică” – e anulat aspectul static al întregului ansamblu), tonalitatea foarte deschisă a culorilor, armoniile calde, desenul în alb (eliminarea negrului din contur şi compoziţie), tehnica picturii în email, pe fond şi liniatură de aur11. Toate aceste procedee nu sunt inovaţii luate în parte, dar împreună produc un efect surprinzător şi inconfundabil asupra privitorului.

Biserica Drăgănescu, pictată de Arsenie Boca

Biserica Drăgănescu

Prima senzaţie pe care o încerci când intri la Drăgănescu este una de imponderabilitate. Gravitaţia e suspendată, sau dimpotrivă „răsturnată”: eşti absorbit în sus, spre înalt!! Cum s-ar putea tâlcui ineditul acestui stil de pictură „în tempera”, la care Părintele a trudit „cu multă originalitate şi documentaţie” (pisania bisericii)12 vreme de peste 15 ani? Fondul este fără doar şi poate ortodox („o smerită mărturisire ortodoxă de credinţă” – aceeaşi pisanie). Maniera de execuţie însă, lasă loc la interpretări din cele mai interesante. M-aş încumeta să ofer doar una, nu neapărat cea mai legitimă sau mai avizată. În „textul de la Sinaia”, există unele aluzii la istoria picturii occidentale (Renaştere, Romantism), la esteticieni ai artei (Hegel) sau la artişti consacraţi (Da Vinci, Michelangelo). Îndrăznesc să cred că aceste aluzii nu sunt întâmplătoare. Conştient sau nu, Părintele a realizat în pictura lui o sinteză „în duh ortodox” a tradiţiei bizantine cu elemente ale tradiţiei apusene. Este „limita” până la care Răsăritul ortodox poate ieşi în întâmpinarea Apusului catolic şi protestant. Dacă din pictura Părintelui lipseşte o anumită austeritate ascetică specific bizantină, din ea lipseşte în egală măsură acea „materialitate” (încărcătură cromatică) specific apuseană. Tocmai aceste „lipsuri” fac posibilă o surprinzătoare sinteză…

Drăgănescu: scena învierii

Drăgănescu: scena învierii

Un exemplu foarte „concret” îl găsim la Drăgănescu. În partea stângă a naosului, spre final, putem citi cuvintele: Extra Ecclesia Nulla Sallus (Sf. Ciprian, De unitate Ecclesiae, cap. IV). Imediat jos sunt reprezentate bisericile Sf. Sofia din Constantinopol şi Sf. Petru din Roma – împreună! Cele două biserici se alătură, formând un corp comun, iar în semicerc deasupra lor este scris: „Cred întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”. Este un apel simbolic la unitatea de credinţă a Bisericii din timpul Sinoadelor Ecumenice. Iată un motiv în plus pentru care pictura Pr. Arsenie poate fi numită profetică13

Desigur, îmbinarea subtilă a tradiţiei bizantine cu elemente ale tradiţiei apusene poate lăsa loc la interpretări mai mult sau mai puţin legitime în raport cu ceea ce a dorit „cu adevărat” Părintele să exprime prin pictura sa. Cert este că în cazul de faţă apelul la unitatea Bisericii este unul tulburător de actual. Într-o formulare memorabilă (consemnată de ucenicii din Ţara Făgăraşului), Părintele Arsenie ar fi spus că „Ortodoxia şi Catolicismul sunt două strane ale aceleiaşi Biserici”14. Cu menţiunea, poate, că Ortodoxia este strana „din dreapta”…

Interior Bis. Sf. Elefterie-Nou

Interior Bis. Sf. Elefterie-Nou

Să adăugăm că biserica Drăgănescu nu este singura pictată de Părintele, ci doar singura pictată integral de acesta. E interesant de ştiut că există în Bucureşti câteva picturi şi icoane ale Părintelui. Biserica Sf. Elefterie Nou, de pildă, unde Părintele a lucrat ca pictor secund în anii 1959-196015, deţine o superbă frescă a Maicii Domnului cu Pruncul în absida centrală a altarului. Realizată în timpul prigoanei comuniste (ultimul val de arestări începuse în 1958), fresca pare să înfăţişeze un Prunc Iisus îmbrăcat în zeghe de deţinut („În temniţă am fost şi aţi venit la Mine” Matei 25,36), cu mâinile deschise iubitor şi jertfelnic. Fapt cu totul remarcabil, „efectul de zeghe” este obţinut prin dispunerea cutelor şi a umbrelor. Pruncul suferă alături de cei întemniţaţi pe nedrept, ar putea fi „tâlcul” acestei tulburătoare scene (de a cărei singularitate în iconografia ortodoxă nu ne îndoim). E curios faptul că nimeni nu a sesizat acest lucru până astăzi. De parcă „ochii noştri au fost ţinuţi să vadă”…

Elefterie: Pruncul în zeghe

Elefterie: Pruncul în zeghe

Încă un amănunt tulburător: Părintele a păstrat o minunată schiţă în cărbune care reprezintă stadiul de proiect al elaborării frescei. Diferenţele sunt vizibile dar nesemnificative. Se prea poate ca Părintele să fi fost nevoit să-şi „armonizeze” stilul cu ansamblul picturii murale din absida altarului, la care a lucrat împreună cu maestrul Vasile Rudeanu.

Schiţa în cărbune

Schiţa în cărbune

După mărturia Părintelui Teodor Bodogae16, coleg de bancă al Părintelui în perioada studiilor sibiene (1929-1933), una din cele 25 de scene cu subiect istoric de la Ateneul Român a fost executată cu aportul Părintelui Arsenie, pe atunci elev al Profesorului Costin Petrescu, autorul frescei de la Ateneu (1935-1937). Scena îl reprezintă pe Mihai Viteazul, intrând triumfal în Alba Iulia. Părintele Arsenie (Boca Zian) a făcut parte din ultima promoţie a profesorului Petrescu, absolvind Academia de Arte Frumoase (secţiunea „Artă Decorativă”) cu calificativul „foarte bine” (sesiunea iunie 1938).

Arhiva de la Belle Arte: registrul matricol

Arhiva de la Belle Arte: registrul matricol

În sfârşit, o icoană la a cărei descoperire (pe care nu mă sfiesc s-o numesc miraculoasă) am luat parte eu însumi, se află expusă în naosul bisericii Sf. Anton „Curtea Veche”, cea mai veche ctitorie a oraşului cu arhitectură originară. Este vorba de o icoană a Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi. Până mai deunăzi nu se ştia cine a pictat-o. Dar Dumnezeu a descoperit acest lucru „la plinirea vremii”. Chiar înainte de Rusaliile acestui an (2007) icoana a fost recunoscută (în virtutea asemănărilor izbitoare cu stilul picturii de la Drăgănescu) şi expusă (după o curăţare prealabilă) la loc de cinste în naosul bisericii, unde poate fi contemplată şi azi. Icoana de la Sf. Anton constituie, poate, cea mai luminoasă reprezentare a Sf. Parascheva pe care mi-a fost dat s-o întâlnesc.

Bis. Sf. Anton: Icoana Sf. Parascheva

Bis. Sf. Anton: Icoana Sf. Parascheva

Toţi sfinţii pictaţi de Părintele au aceeaşi privire: te fixează în (şi din) veşnicie. Privesc în tine, prin tine, dincolo de tine. Această privire constituie pecetea inconfundabilă a picturii Părintelui Arsenie Boca. De fapt, aceeaşi privire o avea el însuşi. Privea în tine, prin tine şi dincolo de tine. Despre această privire mărturisesc toate fotografiile în care i s-a păstrat chipul. Despre această privire mărturisesc ucenicii lui, împreună cu toţi sfinţii pictaţi de dânsul – privirea veşniciei.

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Îmi exprim recunoştinţa faţă de Pr. Lucian de la Drăgănescu, Pr. Mihai Dragomir de la Sf. Elefterie Nou şi Pr. Gheorghe Zaharia de la Sf. Anton, pentru sprijinul cald acordat în realizarea acestui articol. De asemenea mulţumesc doamnei Elena Arnăuţoiu de la Arhiva Universităţii Naţionale de Artă, pentru bunăvoinţa cu care a venit în întâmpinarea cererilor mele.   

 


1 Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 2003, ed. a IV-a, îngrijită de Monahia Zamfira Constantinescu şi de Pr. Simon Todoran.

2 Cf. Părintele Teofil PĂRĂIAN, Amintiri despre duhovnicii pe care i-am cunoscut, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003, p. 148.

3 Vezi Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraş, 2004.

4 Vezi volumul de predici scrise la Mănăstirea Prislop (1946-1950), Cuvinte Vii, Deva, 2006.  

5 Vezi Biserica de la Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei Româneşti, Deva, 2005.

6 Cf. Noi Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraş, 2005, p. 6.

7 Cf. Cărarea Împărăţiei, ed. cit., pp. 331-332.

8 Ibidem, p. 331.

9 Cf. Noi Mărturii…, ed. cit.,  pp. 49, 54.

10 Cf. Biserica de la Drăgănescu…, ed. cit., pp. 15-19.

11 Ibidem, pp. 18-19.

12 Ibidem, p. 22.

13 Ibidem, p. 176, P.S. Daniil de Vîrşeţ: „Învăluite de mâna Părintelui Arsenie în acelaşi nimb şi aură într-o «perihoreză» ecumenică vizionară, ortodoxia şi catolicismul, reprezentate simbolic de către cele două catedrale emblematice – Sf. Sofia din Constantinopol şi Sf. Petru din Roma – vor ajunge într-un târziu din nou la «unirea ipostatică» a primului mileniu creştin, conform iconografiei de la Drăgănescu”. 

14 Cf. Mărturii…, ed. cit., p. 94.

15 Cf. Cărarea Împărăţiei, în prefaţa Î. P.S. Nicolae Corneanu.

16 Cf. art. „În amintirea Părintelui Arsenie”, Telegraful Român, nr. 2-4, 1990, p. 4; vezi şi Noi Mărturii…, ed. cit., pp. 54-55.

About these ads

12 Răspunsuri

  1. Stimate domnule Craciun,

    Am citit cu mare interes si bucurie articolul dumenavoastra despre pictura parintelui Arsenie Boca si cu permisiunea dumneavoastra am vrea sa-l publicam pe site-ul fundatiei noastre si sa-l impartasim membrilor fundatiei noastre, fundatie care il are ca patron spiritual pe parintele Arsenie Boca.

    Una dintre dezideratele acestei fundatii este aceea de a face cunoscut , cu adevarat cuniscut, mesajul parintelui, atat de frumos transmis prin opera scrisa si prin pictura dansului.

    Ne-ar face mare placere sa va cunoastem, asa ca va asteptam oricand la sediul fundatiei noastre.

    Cu prietenie, Doamne ajuta!
    Maria Axente

  2. Doamne ajuta!

    Va rog sa nu ma intelegeti gresit, si eu l-am citit pe par Arsenie Boca, am fost si la Prislop la mormantul sau, dar am niste nedumeriri:
    1. De ce in pictura de mai sus Domnul Iisus nu are barba deloc, si chiar nu seamana cu nicio alta reprezentarea a Sa?
    2. De ce Par Arsenie umbla cu rasa de culoare alba?
    3. Cum sa inteleg, de ce era atat de sigur ca el va merge in Rai?
    Nu este o blasfemie, vreau doar sa inteleg, daca cineva stie mai multe, astept. Multumesc.
    Doamne ajuta.

    • Daca nu te-am inteles gresit, te nedumereste faptul ca (1) in pictura Parintelui, Mantuitorul nu are barba? O explicatie ar fi aceea ca, dupa inviere, trupul e transfigurat… nu stiu daca ai observat, dar are parul alb… totul e alb. Probabil ca ar fi parut straniu daca i-ar fi pictat si barba alba. Oricum, e vorba aici de un trup inviat, nu uita asta… Unui trup scaldat in lumina, de asemenea, ar fi creat un contrast neplacut sa-i faca barba neagra… Deci ambele variante (barba alba sau neagra) pica. Cea mai buna optiune ramane lipsa barbii. E adevarat ca e o imagine atipica, si cred ca trebuie luata ca atare! La (2), rasa de culoare alba am mai intalnit-o pe la rusi, probabil a comandat-o acolo (a si fost prin Basarabia) cand a fost numit staret. Pana sa ajunga staret, nu umbla in alb, ci in negru (rasa calugareasca tipica), asa cum atesta cele cateva fotografii care ni s-au pastrat. Daca intrebi ce cred eu, as vedea in asta o legatura cu marele staret rus Serafim de Sarov, pe care parintele si l-a luat ca model inca din timpul vizitei la Athos. Dar evident, e doar o ipoteza. In legatura cu (3), nu exista in forma scrisa o asemenea afirmatie, ci doar o marturie orala, populara. Acum, presupunand ca ar fi adevarata, cred ca Parintele se situa deja dincolo cand afirma asta… Prea facem din mantuire o chestie intangibila. Cand omul e angajat cu toata fiinta in Hristos, nu prea poti sa crezi ca nu te mantuiesti… Citeste Arhim. Teofil Pãrãian, AMINTIRI DESPRE DUHOVNICII PE CARE I-AM CUNOSCUT, dialogul cu Arsenie Papacioc, despre exact aceeasi dilema: cum putem fi SIGURI (inca din viata) ca ne mantuim? E un raspuns pe masura acestei intrebari.. dificile. Daca mai ai si alte nelamuriri, te astept. Cele bune!

  3. Multumim pentru articole. Am vizitat chiar duminca trecuta biserica Draganescu, pe care am gasit-o greu. Nu sunt indicatoare si nici relatiile de pe net suficiente.
    In fine… odata ajunsi… am nimerit dupa ce lumea plecase de la slujba si mai erau doar 2 femei la lumanari, mama si fiica, indignate ca lumii ii arde de pelerinaje iar ele crapa de treaba. N-am avut deci niciun ghid sa ne explice… sau mai bine zis sa ne traduca toate semnificatiile picturilor marelui Parinte Arsenie Boca.
    Acum am vrea sa vedem si icoanele semnalate de dv in acest articol, dar nu stim unde sunt bisericile mentionate. Va rugam, postati o completare cu adresele acestora si ale altora pe care le pomeniti, caci poate oamenii chiar vor sa vada si nu stiu sa ajunga. E o mai veche problema.Toata lumea povesteste, dar nu da detalii pentru a ajunge la locul descris. Multumim pentru toate articolele!

    • Si eu multumesc pentru interes si pentru aprecieri. Despre Parintele abia acum incep sa iasa la iveala din tainele pe care le-a dus cu dansul, Dincolo… In Bucuresti se afla o icoana cu Sf. Cuv. Parasceva la Bis. Sf. Anton, Str. Franceza, langa Curtea Veche, iar fresca cu Pruncul in Zeghe se afla la Bis. Sf. Elefterie Nou, in Piata Operei din Bucuresti, statia de metrou Eroilor… Va doresc sa ajungeti la amandou. Merita!!

      Cele bune
      V. A.

      • eu personal sunt uimita,incantata si recunoscatoare tie pentru tot ce faci,eu am ajuns la Prislop datorita unui om despre care pot spune ca mi-a bulversat intreaga existenta,m-a dus de la o extrema la alta,m-a facut sa sufar……tatal lui mi-a murit in brate la spital asta la o saptamana dupa ce am avut premonitia ca va muri,dar nu pot sa fiu suparata pe el,pe fiul acestui om pentru ca m-a condus la Parintele Arsenie si m-a ajutat sa ma intorc cu fata si sufletul la credinta pe care o aveam deja dar nu destul!iar despre mirosul de Mir pe care l-am simtit de la 3 km distanta pe drumul catre Mormantul Parintelui,pot sustine ca a fost real (l-a simtit si prietena mea cea mai buna),despre faptul ca de cate ori ii pomenesc Nnumele Parintelui in gand ma linistesc la fel e real,iar despre niste vise si premonitii pe care le-am avut mai mult in ultima vreme de cand am fost acolo imi este teama sa vorbesc,vorbesc doar cu cateva fiinte dragi si apropiate care nu ma considera “nebuna”.se simte cu adevarat Harul Parintelui acolo la Prislop.Cu ajutorul Bunului Dumnezeu vom ajunge si la celelalte Biserici pe unde a trecut Parintele.Multumesc pt visul pe care l-am avut pt ca asa am reusit sa citesc astazi niste lucruri uimitoare.Iti multumesc si tie pentru tot ce faci.Sa te ajute Dumnezeu!

      • Nu, eu multumesc, ca doar nu o fac pentru mine!

  4. Multumim pentru frumoasele si documentatele articole pe care le scrieti.
    In lista bisericilor cunoscute cu pictura de Arsenie Boca, ma intrebam recent daca nu cumva se regaseste si Biserica Inaltariii Domnului (sau bisercia Boteni), alea Boteni, Bucuresti.
    Prima oara cand am fost acolo la o sluba m-a impresionat armonia picturii cu spatiul bisericii, si, poate, aceeasi impresie de care vorbiti si dumneavoastra -de inaltare a privitorului. In acelasi timp, impartirea in registre orizonatale a picturii de pe peretii laterali, insa, daca retin bine minte, registrul inferior este cel static si cel superior , mai mic si amplasat in corespondenta cu un element arhitectural (vorbesc din amintiri). Nu am prea multe cunostinte despre iconografie iar pictura nu are izbitoare asemenari cu pictura de la Draganescu (cum este la icoana Sf. Parascheva de la biserica Sf Anton, Curtea Veche) si totusi, „involuntar” gandul m-a dus catre Arsenie Boca.
    Nu dupa mult timp (o saptamana), citesc intr-o carte recent tiparita despre Arsenie Boca: Arsenie Boca – Obiectivul Bratu (Editura Patmos, 2009), o consemnare a urmaritorului de serviciu – părintele picta la biserica Boteni, in programul de dupa servici.

    Poate, dumneavoastra, care ati adunat mai multa experienta si poate har, veti vedea mai bine daca este si la biserica Boteni pictura de Arsenie Boca.

    Doamne ajuta!

    Cu bine,
    Letitia

    • Tot ceea ce spuneti este adevarat, si sper sa va raspund in detaliu pe mail, deoarece sunt in sesiune la Teologie, si e teribil de greu si… de frumos! Multumesc pentru tot, si vreau sa cred ca o sa mai discutam pe acest blog. Cele bune! V. A.

  5. Cine doreste sa vina cu noi pe un traseu exceptional de frumos la Alba Iulia Aiud M-rea Ramet si la Pr. Arsenie Boca la Prislop pe 5-6 iunie. Programul intreg aici:

    http://paginadefolos.blogspot.com/2010/05/pelerinaj-transilvania-5-6-iunarsenie.html

    Noi am mai facut traseul acesta pe 1-2 mai. Datorita solicitarilor de a-l repeta, vi-l punem astazi inainte. Accesand linkul de mai jos veti putea vedea impresiile pelerinilor si poze din pelerinaj

    http://paginadefolos.blogspot.com/2010/05/impresii-si-fotografii-din-pelerinajul.html

  6. am fost si noi la parastasul parintelui Arsenie Boca acum in noiem 2011. Am ajuns si pe la alte manastiri frumoase. Poze si impresii gasiti aici: http://paginadefolos.blogspot.com/2011/11/poze-si-impresii-din-pelerinajul-la.html

  7. […] „Să adăugăm că biserica Drăgănescu nu este singura pictată de Părintele, ci doar singura pictată integral de acesta. E interesant de ştiut că există în Bucureşti câteva picturi şi icoane ale Părintelui. Biserica Sf. Elefterie Nou, de pildă, unde Părintele a lucrat ca pictor secund în anii 1959-1960, deţine o superbă frescă a Maicii Domnului cu Pruncul în absida centrală a altarului. Realizată în timpul prigoanei comuniste (ultimul val de arestări începuse în 1958), fresca pare să înfăţişeze un Prunc Iisus îmbrăcat în zeghe de deţinut („În temniţă am fost şi aţi venit la Mine” Matei 25,36), cu mâinile deschise iubitor şi jertfelnic. Fapt cu totul remarcabil, „efectul de zeghe” este obţinut prin dispunerea cutelor şi a umbrelor. Pruncul suferă alături de cei întemniţaţi pe nedrept, ar putea fi „tâlcul” acestei tulburătoare scene (de a cărei singularitate în iconografia ortodoxă nu ne îndoim). E curios faptul că nimeni nu a sesizat acest lucru până astăzi. De parcă „ochii noştri au fost ţinuţi să vadă”… (Alexandru Valentin Crăciun, Privirea Veșniciei – Pictura Părintelui Arsenie Boca) […]

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 47 other followers

%d bloggers like this: